Frica este o emotie constructiva care ne ajuta deseori ca in anumite situatii sa avem reactii care sa nu ne puna viata in pericol. Este normal sa ne protejam cand imprejurarile impun acest lucru, dar este disfunctional sa raspundem in exces cu aceasta emotie. Prea multa frica ne impiedica sa facem alegerile potrivite in legatura cu cariera noastra, cu relatiile noastre, cu viata noastra in general.
Deseori, din cauza fricii ramanem blocati in situatii care ne creaza foarte mult disconfort. Nu luam nicio masura pentru ca ne este prea frica sa riscam. Le permitem gandurilor automate, negative, sa ne invadeze existenta si astfel ajungem sa ne imaginam un viitor in culori inchise in care pericolele ne dau tarcoale si in care orice schimbare am face ne-ar dauna profund si iremediabil.
Daca am analiza insa ceea ce ni se intampla acum, folosind argumente logice, am putea constata ca prezentul este mai sumbru decat acel viitor “cu primejdii la fiecare pas”. Dar, frica de ceva mai rau actioneaza precum ochelarii de cal, iar viitorul vazut prin acestia nu poate arata altfel decat asa cenusiu cum il vedem cu ochii mintii. Practic, fiindu-ne prea frica de necunoscut, orizontul nostru este serios ingustat si nu reusim sa vadem alternative care sa ne ofere starea de confort.
Din prea multa frica ramanem blocati intr-un job care nu ne aduce niciun fel de satisfactie; ne agatam de o iubire care nu mai exista de mult, expunandu-ne la abuzuri emotionale, verbale, fizice etc.; pierdem ocazia de a-i spune cuiva drag ca o iubim, privind cum altul cu mai mult curaj ne-o fura de sub nas; acceptam sa ni se incalce dreptul la o viata fara umilinte. Si toate astea sunt posibile doar pentru ca traim cu impresia ca nu avem nicio sansa. Punem in balanta ce am putea pierde, uitand sa luam in calcul ce am putea castiga. Si lista ar putea continua cu multe alte exemple!
Cum de nu reusim sa depasim aceasta reactie de incremenire, desi observam cat de stresati devenim cu fiecare zi care trece fara sa aduca vreo schimbare? Desi sanatatea nostra cedeaza teren in fata chinului care ne macina pe interior?
Probabil ca sunteti familiarizati cu expresia “rau cu rau, dar mai rau e fara rau!”. Ea oglindeste perfect bagajul primit de la batranii nostri, e o convingere pe care ne-am asumat-o ca si cum ar fi a noastra si nu facem nimic care sa demonstreze contrariul. Ne e mult prea frica de “mai rau e fara rau”.
Si totusi, cand ceva nu functioneaza, nimic nu e mai gresit decat a continua pe acelasi drum, a persista in aceleasi greseli. Haideti sa incearcam altceva!
Orice schimbare poate aduce o paleta intreaga de variante care ar putea sa se plieze mult mai bine pe nevoile noastre, oferindu-ne posibilitatea de a beneficia si de calitate a vietii, nu doar de cantitate. Si, da! O zi in care n-am facut nimic pentru noi, e o zi pierduta. Cea mai buna lectie pe care putem sa o primim de la viata este cea in care invatam sa ne iubim! Iar iubirea de sine nu inseamna doar satisfacerea nevoilor de baza, ci aspiratia constanta spre “mai bine”! Acel bine pe care sa-l simtim in interiorul nostru!
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog