A devenit deja un obicei ca o petrecere pentru copii sa fie animata de prezenta unui clovn. Cei mai multi copii, chiar si adultii, asteapta cu nerabdare venirea acestuia. In acelasi timp, exista si foarte multe persoane care se tem de clovni. Frica lor este intensa, persistenta si irationala, si le determina sa evite situatiile in care ar putea sa fie aproape de acestia.
Daca ne asteptam ca un copil mic sa se sperie la vederea unui clovn, pentru ca nu recunoste trasaturile faciale cu care el este obisnuit, cand vedem un adult care tremura si fuge inspaimantat ca sa nu se afle fata in fata cu simpaticul poznas, suntem uimiti si ne este greu sa intelegem ce se intampla. Cum este posibil ca cel care pe tine te face sa razi cu hohote, pe altul sa il infricoseze atat de rau?! Probabil ca iti spui ca se preface, ca teama lui este doar o modalitate de a atrage atentia. Si totusi, nu! Frica lui este reala, desi irationala. Chiar coulrofobicul recunoaste ca frica sa este nejustificata, insa nu o poate controla.
Desi inca nu existe studii care sa certifice frica de clovni ca tulburare mentala, acest comportament fobic a atras in ultima vreme atentia psihiatrilor, mai ales ca numarul celor care se tem de clovni si apeleaza la serviciile de psihiatrie sau psihoterapie pentru a trata coulrofobia este in crestere.
Coulrofobia (sau clovnofobia, termenul folosit in limba romana) este o fobie despre care nu exista relatari prea vechi in articolele de specialitate. Se discuta insa destul de mult prin intermediul internetului, existand confirmarea ca un numar semnificativ de persoane se confrunta cu un disconfort intens in prezenta clovnilor.
Din fericire pentru cei carora le este frica de clovni, probabilitatea de a se intalni intamplator cu acestia este destul de mica. Nu vedem un clovn pe strada in fiecare zi, ba dimpotriva exista posibilitatea sa-i intalnim doar in situatii bine delimitate: in cadrul spectacolelor de la circ; ca animatori ai petrecerilor pentru copii; sau ca personaje de film. Dar nu evitarea este solutia pentru problema lor.
De cele mai multe ori este destul de dificil de identificat ce anume a condus la o tulburare fobica, fie pentru ca evenimentul s-a petrecut cu mult timp in urma, fie pentru ca amintirea a fost blocata pentru a proteja psihicul de tulburari mai severe. Totusi, studiile realizate
in diverse fobii specifice mentioneaza cativa factori cu impact in declansarea lor:
- generalizarea - in unele din cazurile examinate au existat experiente neplacute, iar contextul specific a fost transformat in unul general;
- imitatia - fobia a aparut prin copierea comportamentului fobic al persoanelor de referinta;
- deplasarea - fobia ca semnal al unui conflict psihic profund.
Generalizarea este un proces prin care omul reuseste sa-si ordoneze informatiile pe care le primeste din mediu, avand astfel posibilitatea sa raspunda mai repede in situatii similare. Acest mecanism ne ajuta sa ne descurcam in hatisul de situatii cu care luam contact in fiecare zi. De exemplu, nu este nevoie sa atingem de fiecare data un fier de calcat care este in priza pentru a ne convinge ca este fierbinte. Prin generalizare, extrem de utila in supravietuirea noastra, reusim sa avem comportamente predictibile in anumite contexte de viata.
In cazul tulburarilor fobice, generalizarea se raporteaza la un model saracit. Este ca si cum am vedea doar firul de calcat, ignorand snurul electric, stecarul si priza. Mai exact, persoanele fobice functioneaza dupa tiparul: daca m-am ars o data atingand fierul de calcat cand era fierbinte, in mod sigur voi avea parte de aceeasi experienta de fiecare data cand-l voi atinge, indiferent daca este in priza sau nu. In concluzie, nu ating fierul de calcat pentru a nu ma arde.
Pentru a depasi acest model sarac, coulrofobul este ajutat sa adauge detalii care ajuta la discriminarea situatiilor. Prin imbogatirea modelului, adica identificarea si inserarea elementelor care difera in contextul actual, este posibil ca fobia lor sa dispara.
Imitatia este un proces prin care invatam diverse comportamente. Ea are un rol important in dezvoltarea noastra, mai ales in copilarie. Modelele la care ne raportam si ale caror comportamente le imitam sunt de cele mai multe ori persoanele de referinta pentru noi (familia, educatorii...), sau persoane pe care le-am investit cu expertiza intr-un domeniu. Asa ca, deseori, fobia specifica este explicata prin faptul ca membrii familiei au la randul lor o fobie specifica.
Dar, daca prin imitatie am invatat un comportament dezaptativ, tot asa putem invata si unul adaptativ. Introducerea coulrofobicului intr-un grup de persoane carora nu le este frica de clovni
si participarea la un spectacol in care interactiunea este directa sunt etape folositoare in eliminarea fobiei.
Deplasarea este un mecanism de aparare aflat la nivelul inhibitiilor mentale. Rolul deplasarii este de a tine in afara constiintei ceea ce este considerat amenintator pentru sanatatea psihica, focalizand frica asupra unui obiect extern (situatie, persoana, animal, obiect) care poate fi mai usor evitat.
O investigarea mai profunda a imprejurarilor in care a aparut fobia poate ajuta la aducerea in constient a gandurilor, dorintelor, sentimentelor etc., cenzurate pentru ca aveau valente ce contravin regulilor impuse de societate. Integrarea si acceptarea naturii instinctuale, dincolo de normele societatii, pot conduce la disiparea conflictului.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog
