Probabil ca foarte multi adulti cand se gandesc la adolescenta isi amintesc si cat de mult isi doreau sa implineasca cat mai repede 18 ani - intr-o goana tintita dupa autonomie. Nici o alta perioada de dezvoltare nu este “impinsa” spre terminare asa cum este adolescenta. Fiecare an lasat in urma inseamna un pas mai aproape de castigarea independentei, deseori fara ca adolescentul sa constientizeze ca aceasta vine la pachet cu responsabilitati si angajamente.
Plaja de varsta care cuprinde adolescenta nu este intotdeauna aceeasi in literatura de specialitate, dar cei mai multi teoreticieni au fost de acord asupra unor praguri considerate de referinta in dezvoltarea unei persoane care se afla in tranzitia de la copilarie spre maturitate, 10-20 ani. Astfel, intalnim referiri despre o perioada care pregateste adolescenta, se numeste preadolescenta si incepe la 9-10 ani, terminandu-se in jurul varstei de 14 ani. Cronologic, adolescenta propriu-zisa incepe la 14 ani si se intinde pe un palier de 4-6 ani (pana la varsta de 20 de ani), dupa aceasta, existand o perioada numita postadolescenta (intre 20 si 25 de ani).
Adolescenta, numita si taramul nisipurilor miscatoare, este perioada in care fiinta umana, in urma achizitiilor cognitive, afective si sociale, incepe sa le ofere celorlati o imagine a personalitatii sale. Insa, descoperirea sinelui nu este deloc usoara, adolescentul fiind de multe ori bulversat de dorintele contradictorii. Pe de o parte ar vrea sa fie tratat ca un adult si sa i se permita de a face propriile alegeri, iar pe de alta parte isi doreste sa ramana in continuare cu beneficiile aferente varstei si sa nu fie nevoit sa isi asume consecintele deciziilor luate.
Pe parcusul adolescentei, schimbarile biologice prin care trece fiinta umana conduc la o serie de comportamente, valorizate sau nu de societate. Priviti prin prisma acestor comportamente de tranzitie, adolescentii sunt vazuti deseori ca “o specie” greu de inteles pentru adultii din jur. Totusi, comportamentele de tranzitie (numite asa pentru ca sunt strans legate de procesul evolutiv dinspre copilarie spre maturitate) reprezinta o caracteristica importanta in evaluarea propriilor limite. Fiecare adolescent are nevoie de experiente, pozitive sau negative, care sa-l pregateasca pentru viata de adult.
Unele dintre aceste comportamente sunt acceptate social, altele sunt de cele mai multe ori dezavuate de cei din jur. Cateva dintre ele sunt invatate in familie, pentru o alta parte modelul este oferit de persoanele pe care adolescentul le admira (indiferent ca sunt personaje pozitive sau negative), iar restul sunt influentate de componenta genetica. Cele care creeaza probleme prin impactul negativ atat asupra dezvoltarii ulterioare ca adult, cat si asupra familiei, sunt: fumatul, consumul de droguri si alcool, comportamentul sexual riscant (din cauza lipsei educatiei in acest sens, dar si a capacitatii reduse de a prevedea consecintele), aderarea la diverse grupuri ale caror valori etice si morale sunt blamate de societate, inadaptarea transformata in manifestare gestuala a violentei.
Aceste comportamente de tranzitie au fost cercetate destul de mult de specialistii care au incercat sa gaseasca explicatii, mai ales in cazul celor dezaprobate social. Studiile au urmarit sa afle proportia in care factorii biologici si de mediu influenteaza aparitia si persistenta comportamentelor dezaprobate de societate. Astfel, intr-un studiu despre initierea in fumat si cantitatea de tigari consumate, realizat de Judith R. Koopmans, Wendy S. Slutske, Andrew C. Heath, Michael C. Neale si Dorret I. Boomsma, in anul 1999, subiectii fiind adolescenti olandezi, s-a constatat ca aprinderea primei tigari este influentata de faptul ca in familie exista fumatori si de componenta genetica, dar persistenta obiceiului si cantitatea de tigari consumate se afla sub influenta anturajului.
Un alt comportament adoptat de adolescenti si despre care s-a demonstrat ca este influentat de mediu este initierea in consumul de bauturi alcoolice, in cazul baietilor un rol important avandu-l familia. Baietii au tendinta si de a bea mai mult si mai frecvent daca membrii familiei au obiceiul de a consuma alcool cu diverse ocazii. In cazul fetelor, componenta genetica intermediaza atat debutul cat si mentinerea obiceiului.
In urma unui numar semnificativ de studii, prin care au fost explorate variatii si caracteristici ale comportamentelor problematice, concluzia la care s-a ajuns este ca de cele mai multe ori initierea este determinata social (frecvent debutul este facilitat de familie), dar componenta genetica conduce la persistenta si exces cantitativ.
Adolescenta este insa mult mai mult decat aceste comportamente dezaprobate social, inseamna si dezvoltarea sociala - creste numarul de grupuri la care adolescentul adera, de asemenea, numarul prietenilor, in cadrul relatiilor sunt cautate acele schimburi reciproc avantajoase, apare implicarea in luarea unor decizii; dezvoltarea intelectuala - prin acumularea de cunostinte din diverse domenii, prin studiul materiilor scolare, prin activitati scolare extracurriculare sau prin procesul de autoinstruire si autoeducare, prin competitie si performanta; dezvoltarea la nivel de personalitate - construirea unei identitati proprii (este cautata functionarea individuala optima, sunt testate limitele), cresterea stimei de sine, consolidarea eului.
Autor: DespreSuflet
