Ce este depresia?
Depresia este o tulburare afectiva care se manifesta prin modificarea semnificativa a dispozitiei, in sens negativ. In functie de tipul de depresie poate sa existe fie o exagerare a dispozitiei in raport cu contextul, fie o micsorare, chiar pana la disparitia totala, a placerii de a valoriza experientele de viata, asociata cu tristete, incetineala motorie, izolare sociala etc.
Depresia este un inamic redutabil tocmai prin faptul ca de cele mai multe ori semnalele care avertizeaza declansarea tulburarii sunt ignorate. Desi tendinta este de a minimaliza efectele depresiei, totusi in 2/3 dintre sinucideri s-a constatat prezenta tulburarilor depresive. Raportul intre femeile si barbatii care sufera de depresie este de 2 la 1. In medie, 20% din populatia adulta a prezentat macar o data simptomatologie depresiva, iar 50% dintre acestia au recaderi. Aceste date ne indica o tulburare destul de raspandita, care solicita masuri conform amplorii ei.
Perioade cu risc crescut de manifestare a depresiei
Desi in ultima vreme s-a confirmat ca un numar din ce in ce mai mare de copii se confrunta cu depresie, perioadele critice, marcate de o crestere semnificativa a cazurilor de depresie, sunt doua, intervalul cuprins intre 20 si 30 de ani si cel cuprins intre 50-60 de ani. Sunt perioadele in care au loc modificari importante in stilul de viata.
In prima, adolescentul devine adult, iar acesta trecere nu este intotdeauna usoara. Ea presupune castigarea autonomiei fata de parinti, dar implica si asumarea unor responsabilitati, obtinerea primului loc de munca, intemeierea unei familii, venirea pe lume a primului copil etc.
A doua perioada marcheaza trecerea de la o viata activa la una mai putin activa, atat femeile cat si barbatii se confrunta cu schimbarile din corpul lor, dar si cu cele din jurul lor – pensionarea, pozitionarea intr-un plan secund etc.
Dupa cum se observa sunt evenimente care apar in viata fiecaruia dintre noi. Ce face insa diferenta? De ce pentru unii sunt perioade critice iar pentru altii sunt experiente care-i ajuta sa priveasca cu incredere in viitor si sa se bucure de ceea ce le ofera prezentul? Raspunsul este unul destul de elaborat pentru ca sunt mai multi factori care pot contribui la debutul depresiei.
Factori cu rol major in debutul depresiei
Factorii cu un rol in debutul depresiei sunt diversi, putem sa vorbim de scheme cognitive (reprezentarea negativa a realitatii); de stres ca urmare a unor evenimente de viata traumatizante; de vulnerabilitatea genetica; de lipsa intaririlor pozitive (familie critica); de dezechilibrul neurotransmitatorilor; de absenta suportului social, dar cel mai simplu este sa vorbim despre depresia endogena si depresia exogena.
In depresia endogena se remarca lipsa evenimentelor din exterior care ar avea un rol in declansarea ei. Practic nu exista o cauza precisa, ci doar posibile explicatii, precum: transmiterea de la o generatie la alta a unor gene care se activeaza in anumite situatii care tin de psihismul individului.
In depresia exogena, evenimentele exterioare perturba dispozitia, existand ganduri automate negative referitoare la modul in care subiectul a gestionat situatia.
Moartea cuiva apropiat, despartirea, nasterea unui copil, pierderea locului de munca, abandonul, marginalizarea, picarea unui examen, un esec in afaceri, boala prelungita a unei persoane apropiate, toate aceste evenimente sunt stresori puternici carora cu cat li se aloca mai mult timp si resurse interne cu atat creste riscul de epuizare a energiei de care are nevoie organimul pentru a se mobiliza pentru gestionarea eficace a situatiei. Aceasta imposibilitate de a se mobiliza poate conduce la debutul depresiei, mai ales daca persoana interpreteaza prin “
nu sunt in stare” ceea ce se intampla.
Relatia dintre experientele de viata si manifestarea depresiei
Dilema “oul sau gaina” este prezenta si in studiile mecanismelor etio-patogenetice ale depresiei. Specialistii inca nu pot sa ofere un raspuns sigur privind relatia dintre experientele de viata negative si manifestarea depresiei: prezenta depresiei conduce spre gestionarea deficitara a unor imprejurari sau aparitia unor conditii nefavorabile care declanseaza instalarea depresiei?
Totusi, in urma datelor stranse pana acum, se pare ca evenimentele negative - pierderea locului de munca, divortul, picarea unui examen, esecul in afaceri, despartirea etc – ar fi semnele prezentei depresiei, ci nu declansatorii primari ai acesteia. Aceasta ipoteza este sustinuta prin faptul ca un element important al depresiei este autoevaluare negativa. Astfel, exprimarea constanta a unor judecati negative:
“nu sunt bun de nimic”,
“nu merit sa fiu fericit”, “
in mod sigur o sa fie un esec” etc. conduce in final la confirmarea asteptarilor, pentru ca in spatele acestora sunt convingeri irationale in legatura cu neputinta de a schimba starea de fapt.
Neputinta invatata
Neputinta invatata este o schema de gandire care a rezultat in urma tendintei de a repeta anumite teme prin care propria persoana a fost devalorizata:
“…niciodata nu am fost o persoana indemanatica”,
“…lucrurile nu ies de obicei asa cum vreau eu, asa ca ce sens are sa mai incerc”,
“daca ma lasi pe mine, in mod sigur stric totul”.
“Nu pot”devine in timp raspunsul pentru tot ceea ce ar presupune o explorare. Se porneste de la premisa ca prin evitarea unor experiente se evita si esecul. Total eronat, esecul este prezent inca din momentul in care dreptul de a incerca a fost anulat. S-a esuat in a adauga experiente care sa imbogateasca bagajul de cunostinte, ceea ce conduce si la limitarea ulterioara a alegerilor.
Anticiparea esecului este elementul declansator al emotiilor negative si implicit al depresiei:
“nimic nu-mi mai produce placere”,
“nimic nu mai ma bucura”,
“totul este fara rost”.
Modurile de gandire ale depresivului
Depresia este strans legata de perspectiva pesimista asupra vietii, fapt ce aduce si lipsa dorintei de a incerca lucruri noi. Astfel, experientele semnificate ca esec:
a) sunt internalizate:
“…doar eu sunt de vina pentru tot ce s-a intamplat”,
b) se crede despre ele ca rezultatul nu poate fi modificat – este definitiv:
“…oricat as invata, nu o sa iau examenul”,
c) influenteaza orice alta incercare, pentru ca se extinde si asupra altor domenii:
“…daca nu am reusit in cariera profesionala, ce sanse am sa fiu o mama buna?”.
Ca stil cognitiv, depresivul prezinta negativism in relatia cu sine, cu ceilalti, cu conditiile de mediu si cu viitorul. Deseori depresivul presupune fara sa verifice, refuzand cu obstinatie de a se raporta la realitatea concreta, in prim plan fiind reprezentarile sale.
De exemplu:
- in relatia cu sine: “
nu sunt demn de a fi iubit”, “
nu sunt bun de nimic”, “
nu merit sa…” etc;
- in relatia cu ceilalti: “
ei cred despre mine ca sunt un ratat”; “…
nu are cum sa ma iubeasca”
- in relatia cu mediul: “
nici vremea nu tine cu mine”, “
criza ii loveste doar pe cei ca mine”;
- in privinta viitorului: “
nu are cum sa se intample ceva bun pentru mine in urmatoarea perioada”.
In acelasi timp, depresivul ramane ancorat in situatie (nu schimba locul de munca, desi ii produce disconfort; nu ia o decizie in privinta relatiei cu partenerul de viata, desi crede ca nu este valorizat asa cum si-ar dori etc ), obtinand in cele din urma confirmarea ipotezelor sale.
Simptomele depresiei
Prin prisma numarului mare de sinucideri din randul persoanelor depresive, se acorda o atentie destul de mare acestei tulburari, dar nu orice tristete inseamna depresie, mai ales daca aceasta tristete este justificata de prezenta unui eveniment traumatizant.
Tabloul clinic al depresiei este compus din asocierea mai multor simptome, fara ca vreunul sa fie caracteristic tulburarii. Criteriile de diagnosticare se raporteaza la prezenta unui cumul de simptome, specific tipului de depresie, dar si la durata, intensitatea si frecventa acestora.
Deseori, depresivul atribuie simptomele sale altor cauze: sanatate precara, suprasolicitare la serviciu, consum excesiv de cafea, lipsa de timp pentru diverse activitati placute etc.
In realitate, prezenta unora dintre urmatoarele simptome ar trebui sa fie un semnal de alarma:
-
alterarea dispozitiei – dispozitie depresiva (tristete, resemnare, descurajare, “fara chef”, “gata sa planga”), dispozitie exuberanta (exaltare, euforie, iritabilitate) sau alternari ale celor doua;
-
modificarea comportamentului social – retragere, izolare, evitare, sau implicarea excesiva in activitati placute dar cu potential de consecinte negative;
-
diminuarea interesului sau a placerii pentru activitati care inainte produceau satisfactie si relaxare – hobby-uri
-
modificarea comportamentului sexual – reducerea semnificativa a dorintei sexuale sau implicarea in relatii sexuale cu persoane straine;
-
modificare semnificativa a greutatii corporale – se constata o reducere sau o crestere semnificativa a greutatii intr-o perioada scurta de timp, desi regimul alimentar este acelasi;
-
modificarea ciclului de somn – insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi;
-
agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi – dificultati de concentrare, tulburari de memorie, saracie a mimicii si a gestului, fuga de idei, distractibilitate;
-
fatigabilitate sau lipsa de energie;
-
idei de devalorizare si culpabilitate sau la polul opus
stima de sine exagerata si grandoare – se acuza pe sine sau ii acuza pe ceilalti
;
-
ideatie suicidara – moartea ca evadare din probleme sau ca pedeapsa pentru cei ce nu inteleg.
Tulburarile afective, clasificare conform DSM – IV – TR
1. Tulburarile depresive (depresia unipolara)
- tulburarea depresiva majora;
- tulburarea distimica;
- tulburarea depresiva fara alta specificatie.
2. Tulburarile bipolare (depresia bipolara)
- tulburarea bipolara I;
- tulburarea bipolara II;
- tulburarea ciclotimica;
- tulburarea bipolara fara alta specificatie.
3. Tulburari bazate pe etiologie
- tulburarea afectiva cauzata de o conditie medicala generala;
- tulburarea afectiva indusa de o substanta.