Necesitatea de a dezvolta atasamente in copilarie reprezinta o parte interioara esentiala a dezvoltarii umane. Potrivit cercetatorilor (Bowlby: 1969, Ainsworth: 1978, si altii)
care au studiat indelung rolul atasamentului, relatia timpurie a copilului cu ingrijitorii initiali este deosebit de importanta si stabileste terenul pentru atasamentele ulterioare ca adult.
Cercetatorii au argumentat ca legaturile emotionale apropiate cu figurile parentale le ofera copiilor o baza sigura de la care ei pot explora lumea. De exemplu, copiii mici se pot simti liberi sa interactioneze cu alti copii la locul de joaca, sa alerge prin parc si sa se indeparteze pentru a explora imprejurimile, daca stiu ca este aproape un ingrijitor care sa actioneze ca o baza sigura daca ei se ranesc sau au nevoie de ajutor. Explorarea mediului inconjurator conduce in cele din urma la incredere in sine si autonomie. Astfel, un obiectiv al sistemului de atasament este acela de a da copiilor un sentiment de siguranta si independenta. Un alt obiectiv este de a-i ajuta sa isi dezvolte o capacitate sanatoasa pentru intimitate. [...]
citeste mai departe
