
Daca simptomele autismului sunt descoperite din timp, copilul are sanse mult mai mari de a avea o viata apropiata de a persoanelor nonautiste si prin faptul ca neuroplasticitatea creierului la aceasta varsta permite achizitia unor deprinderi functionale mult mai repede si cu un efort mai mic. Desi o perioada lunga de timp s-a bajbait in intelegerea acestei tulburari, cercetarile din ultima vreme aduc din ce in ce mai multe informatii in legatura cu manifestarea atipica timpurie a copilului cu autism.
Dezvoltarea normala a unui copil in primul an de viata este evidentiata de anumite sarcini pe care acesta poate sa le faca. Imposibilitatea (sau dificultatea) de a le realiza poate fi un semnal de alarma pentru parinte.
Un studiu efectuat de dr. Rebecca Landa de la Institutul Kennedy Krieger, din Baltimore, atrage atentia asupra faptului ca, in majoritatea cazurilor, un copil fara probleme de dezvoltare poate sa aiba o buna sustinere a capului la varsta de 6 luni. Ea ne propune un test simplu care poate fi facut acasa chiar de parinti. Copilul este intins pe o suprafata plana, iar din aceasta pozitie este tras de maini pentru a-i ridica trunchiul pana la un unghi de 90 de grade, in timp ce funduletul ramane asezat in continuare pe suprafata plana. Cand se realizeaza aceasta miscare de tragere a copilului spre fata, in mod normal capul urmeaza traiectoria trunchiului, existand o sustinere a acestuia cu ajutorul gatului.
Dar, nu acelasi lucru se intampla si in cazul unui copil cu tulburari de dezvoltare. Desi trunchiul se va ridica prin faptul ca este tras de manute spre fata, capul ii va ramane pe spate, ca si cum ar privi spre tavan.
In urma acestui studiu, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta sarcina care nu poate fi indeplinita de copilul in varsta de 6 luni poate fi un semnal de alarma atat pentru o tulburare de dezvoltare cat si pentru autism.
Copiii care au facut parte din studiu au fost selectati in baza criteriului: “risc genetic crescut” (in familie existau frati care prezentau simptomele caracteristice spectrului autist). Ei au fost testati la 6, 14 si 24 de luni. S-a constatat ca 90 de procente dintre copiii care au picat testul de sustinere a capului prin musculatura gatului au fost diagnosticati ulterior cu autism.
Dr. Rebecca Landa afirma ca deficienta motorie pare sa fie destul de des intalnita la copiii cu autism, iar aceasta poate sa fie un semn al unei afectiuni neurologice.
In majoritatea cazurilor, autismul este diagnosticat in jurul varstei de 3 ani, cand exista deja pattern-uri comportamentale disfunctionale, asa ca este nevoie de un efort sustinut pentru a se ajunge la rezultate vizibile. Insa, daca terapia cu copilul incepe mai devreme, cam pe la 1 an, fara
a se mai face uz de expresia “e un copil mai lenes”, sansele de a avea progrese majore sunt mult mai mari.
Haideti sa ne imaginam doi copilasi de 3 ani, Daniel si Ionut, intr-un parc. Amandoi se indreapta spre zona de joaca si fiecare urca intr-un leagan sperand sa obtina balansul. Daniel intelege imediat ca trebuie sa-si faca avant pentru a pune in miscare leaganul (poate ca i-a vazut pe ceilalti copii cum au facut si doar imita la randul lui), pe cand Ionut, desi a reusit sa se urce, nu stie ce sa faca pentru a balansa leaganul. El asteapta cuminte ca ceva sa se intample din senin, nu intelege cum functioneaza si nici nu cere ajutorul. De asemenea, nu urmeaza exemplul oferit de Daniel.
Lui Ionut, parintele trebuie sa-i explice rabdator fiecare pas si chiar sa repete de mai multe ori exercitiul pentru a-l ajuta sa aiba acceasi satisfactie precum Daniel.
Daca parintii accepta ca au un copil diferit de ceilalti, si nu pierd timp negand evidenta, pot sa colaboreze cu terapeutii pentru a-l ajuta sa fie integrat si sa beneficieze ca adult de autonomie. Va fi un castig atat pentru parinti cat si pentru copilul diagnosticat cu autism.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog