
Perioada adolescentei este o etapa extrem de importanta, marcand trecerea de la copilarie la viata de adult. In aceasta perioada subiectul se confrunta cu o serie de „probleme” atat de ordin biologic, cat si de ordin psiho-social.
Dobandirea independentei, dezvoltarea unor credinte si standarde morale, adaptarea la propria maturitate sexuala, dezvoltarea abilitatii de stabilire a unor relatii de colaborare cu alte persoane, fara a incerca sa domine si fara a se lasa dominat, sunt cateva dintre „problemele” pe care le are de rezolvat adolescentul.
O motivatie scazuta si absenta dorintei de schimbare, de evolutie, conduc adolescentul si orice persoana, in general, la o stare de automultumire si la negarea neajunsurilor interioare si a celor comportamentale, implicit negarea nevoii de a invata si de a fi ghidat in procesul invatarii unui nou mod de a gandi, a unor comportamente noi, mult mai productive, a unor structuri socio-morale clare.
Achizitiile in structurile cognitiv-comportamentale au rolul de a sustine si promova invatarea si valorile familiale. Tendinta adolescentului este aceea de a adera la valori „de moment” ale unui microgrup din care face parte la momentul respectiv. In aceasta situatie adolescentul va opune rezistenta in fata altor modele comportamentale care, de altfel, pot fi valori pozitive, autentice si care produc un comportament dezirabil, acceptat de societate, si care poate aduce beneficii imediate si pe termen lung individului.
In aceasta perioada pot aparea indicatori ce depasesc limitele uzuale ale „dificultatilor” acestei perioade. Putem identifica variate forme ale agresivitatii verbale, crize de furie; suspendarea, exmatricularea din scoala; scaderea considerabila a performantelor scolare; aderarea la un grup „necorespunzator”; probleme cu legea; depresie, izolare; tentativa de manipulare a adultilor, minciuna, lipsa onestitatii, furt; idei suicidare; promiscuitate sexuala; consum de alcool si/sau droguri; pierderea interesului pentru activitatile care ii faceau placere, sporturi sau alte hobby-uri.
In aceasta situatie este foarte importanta interventia, inca de la aparitia primelor manifestari. Colaborarea familiei cu institutia de invatamant si cu specialisti care pot sustine adolescentul in depasirea „crizei” aparute si construirea sa ca adult.
In acest gen de situatii, constrangerile si metodele punitive sunt contraindicate, ba chiar contraproductive. Oferindu-i adolescentului scuze si o motivatie suficienta pentru a sustine si chiar a cultiva acest gen de comportamente.
In schimb, putem apela la alte mijloace. Corelarea intre interesele extrascolare si aspiratiile de viitor sau investigarea perceptiei subiective privind calitatile, interesele si abilitatile pe care le are si recladirea unei imagini de sine pozitiva si realista care sa-i permita atingerea unui ideal, a unui scop.
Articol realizat de Vanda Stoichita, psiholog