Strigatul de viata al nou-nascutului
Primul scancet al copilului este sunetul cel mai asteptat al mamei dupa ce timp de 9 luni s-a gandit neincetat la acest moment. Primul strigat de viata al bebelusului este totodata si finalul intrebarilor pe care si le-au pus parintii in toata aceasta perioada. “Oare cum va arata? Cu cine va semana? Va fi sanatos? Ce nota va primi la nastere?...sunt doar cateva dintre gandurile despre noul membru al familiei, care se perinda prin mintea parintilor, inainte de nastere.
Aceste intrebari denota relatia formata deja de cateva luni, mama i-a vorbit, i-a cantat si si-a mangaiat de nenumarate ori fatul, dorind sa se asigure ca totul este in regula. Si tatal a luat parte la acest ritual de intercunoastere, i-a vorbit si deseori si-a apropiat urechea de abdomenul sotiei pentru a asculta ce se intampla acolo in interior.
Cand relatia decurge asa, este primul indicator ca parintii isi inteleg rolul si-si asuma responsabilitatile, avand grija ca sarcina sa decurga bine, sanatatea copilului fiind in prim plan.
A deveni parinte nu inseamna doar a da nastere, ci este un proces complex cu desfasurare continua, pe intregul parcurs al vietii.
Prima evaluare - scorul APGAR
Prima evaluare se face imediat dupa expulzie, in primul minut de viata al nou-nascutului. In timpul evaluarii se stabileste scorul Apgar (numele provine de la Virginia Apgar, medic pediatru), adica se verifica si se noteaza: tonusul muscular (A=activitatea), ritmul cardiac (P=pulsul), sensibilitatea/ reactivitatea la stimuli (G=grimasa), aspectul/ culoarea pielii (A= aspectul), efortul respirator (R=respiratia). Acesti parametri se noteaza fiecare cu puncte de la 0 la 2, punctajul maxim fiind 10.
Punctele sunt repartizate astfel:
- (A) tonusul muscular – 2 puncte pentru miscari active, viguroase, 1 punct pentru flexiuni usoare ale extremitatilor, 0 daca musculatura este flasca;
- (P) ritmul cardiac – 2 puncte pentru peste 100 de batai cardiace pe minut, 1 punct pentru sub 100 batai cardiace si 0 pentru absenta batailor cardiace;
- (G) grimasa – 2 puncte daca tipa, stranuta, tuseste, 1 punct daca apar grimase faciale, 0 daca nu reactioneaza;
- (A) aspect – 2 puncte daca tegumentele sunt roz, corp normal, 1 punct daca extremitatile sunt palide, albastre, si trunchiul roz;
- (R) respiratia – 2 puncte daca exista miscari respiratorii regulate sau plans viguros, 1 punct daca efortul respirator este neregulat, lent, 0 daca respiratia lipseste sau nu plange.
Scorul Apgar se repeta dupa 5 minute, mai ales daca punctajul este sub 10.
Este important sa se stie ca scorul Apgar nu reprezinta un prognostic pentru dezvoltarea pe termen lung a nou-nascutului, ci doar semnaleaza masurile terapeutice care trebuie luate imediat in privinta sa.
Viata in prima luna
Desi tendinta participantilor pasivi la acest spectacol al vietii este de a minimaliza ca importanta aceasta prima etapa de dezvoltare a copilului (sugerandu-se ca parintele trebuie doar sa-l hraneasca si sa-i schimbe scutecele, conform unei scheme predictibile), ceea ce se intampla in aceasta perioada inseamna multe transformari atat pentru copil cat si pentru parinte, chiar daca acesta din urma are experinta cresterii si a altor copii. Niciun copil nu seamana cu celalalt si fiecare are propriul mod de a-si manifesta nevoile. Unii bebelusi se hranesc bine de la inceput, iar altii nu. Unii plang doar cand le este foame, iar altii plang aproape continuu, fara o cauza aparenta. Cu totii se supun insa, intr-un fel sau altul, conditiilor de acomodare.
In prima luna de viata, activitatea senzorio-motorie a nou-nascutului se deruleaza prin intermediul reflexelor neconditionate: de tresarire, de apucare, de cautare si de suctiune, de orientare, de regurgitare si de clipire, de aparare. In baza acestor reflexe se dezvolta ulterior reflexele conditionate. Este posibil ca in aceasta perioada, parintii sa se delecteze cu primul zambet al bebelusului lor, de fapt un reflex al starii de bine, ci nicidecum un act voluntar de interactiune. Zambetul social este intalnit de obicei cam la sfarsitul celei de-a doua luni.
Comportamentul nou-nascutului
In prima faza, la o privire sumara, comportamentul nou-nascutului se reduce la programul de somn, de plans, si de hranire. Insa, fiecare element acopera o mare varietate de nuante.
De departe, plansul ne ofera cei mai multi indicatori despre nevoile bebelusului. El poate sa cheme de urgenta, printr-un tipat ascutit, sau poate sa spuna ca vrea atentie, printr-un scancet uniform. In timp, mama invata sa-si calibreze raspunsul in functie de nuanta pe care o regaseste in plansul copilului.
Daca pana acum cativa ani se credea ca nu este indicat ca mama sa raspunda imediat la solicitarile micutului, pentru a nu se crea o relatie de dependenta, cercetarile recente indica faptul ca bebelusii care primesc atentia cuvenita din partea persoanelor de referinta dezvolta o incredere bine fundamentata. Ei invata ca se pot baza pe persoanele din imediata apropiere si ca pot apela la acestea ori de cate ori au nevoie. De asemenea, isi permit sa caute independenta, prin largirea spatiului explorat, simtindu-se securizati ca urmare a mesajelor receptate. Spre deosebirea de acestia, copiii care sunt crescuti in baza unor principii rigide: „copilul nu trebuie rasfatat”, „lasa-l sa planga pentru ca asa isi dezvolta plamanii”, „nu vreau sa-l invat cu narav”, „trebuie sa inteleaga ca mai am si alte treburi si nu pot fi tot timpul la dispozitia lui” etc., invata ca nevoile lor sunt ignorate de cele mai multe ori, asa ca ce sens are sa si le exprime, ajungandu-se la o inhibare emotionala si comunicationala.
Somnul in primele douasprezece luni se modifica substantial pe parcursul celor 4 trimestre. Daca in prima luna copilul isi petrece mai tot timpul dormind, cel putin 14 ore pe zi, somnul fiind fragmentat de episoade de vigilenta (aprox. 30 minute) la interval de 4 ore, la sase luni dorm continuu si 6-8 ore in timpul noptii. Totusi, fiecare copil are propriul ritm nocturn, unii dorm mai putin pentru ca ceva ii supara, altii au nevoie sa fie hraniti mai des samd. Medicii recomanda ca in aceste 6 luni, micutul sa doarma pe spate ci nu pe burta, pentru a elimina unul dintre factorii care pot creste riscul de moarte subita (SIDS - sindromul de moarte subita a sugarului).
Hranirea bebelusului se face pe doua paliere, cea alimentara si cea emotionala. In afara de laptele pe care copilul il primeste de la mama, el primeste si starile acesteia. O mama nervoasa va transmite sugarului si iritarea sa, iar o mama fericita ii va transmite impreuna cu laptele matern si linistea sa.
Legatura afectiva
Legatura afectiva intre sugar si parinti se creeaza cu mult inainte de nasterea acestuia. Imediat dupa aflarea vestii, cuplul incepe sa construiasca viitorul. Unora le surade viitorul imaginat, pe cand altii il vad ca prabusirea tuturor planurilor. In functie de modul in care se raporteaza la imaginea creata va fi relatia mai intai cu fatul, iar apoi cu noul membru al familiei.
Un copil dorit se bucura de o legatura afectiva mai profunda decat un copil tolerat, iar multe sincope care apar in dezvoltarea copilului sunt ca urmare a unui transfer emotional negativ din partea parintilor, dar si din cauza unui deficit in transmiterea mesajelor care-i sa-i ofere copilului siguranta ca suportul parental este oferit neconditionat.
