Izolarea sociala cauzata de lipsa aptitudinilor sportive

[Gabriela]

Deseori, cei care nu s-au incadrat in standardele impuse de societate au fost respinsi si izolati social. Ca elev, prezenta aptitudinilor sportive te poate transforma intr-o persoana populara in jurul careia se va forma un grup care va impartasi aceleasi convingeri.
La polul opus, lipsa acestor aptitudini inseamna singuratate si respingere din partea colegilor. Acestia ii vor ridica pe un piedestal pe cei care se prezinta intr-o forma fizica buna si-i vor transforma pe ceilalti in tinta ironiilor lor.
Respingerea si lipsa cuvintelor frumoase la adresa lor transforma acesti copii in persoane solitare care intampina dificultati in orientarea in societate.

Un studiu canadian care a urmarit legatura intre aptitudinile sportive si acceptarea sociala la elevi a demonstrat ca acestia acorda o foarte mare importanta performantelor sportive. Cei care sunt lipsiti de aptitudinile sportive sunt marginalizati si in cele din urma exclusi din activitatile de grup. Ei sunt cei care raman pe margine, in galerie, de cate ori se formeaza echipele de joc. Stau retrasi si privesc cu tristete, fiind dispusi la multe compromisuri din dorinta de a adera la grupul popularilor.
Un copil care acorda o mare importanta performantelor sportive, dar nu este suficient de robust sau nu are coordonarea necesara pentru a excela in acest domeniu, va avea o stima de sine mai redusa decat un alt copil, cu o constitutie la fel de firava, dar pentru care aptitudinile sportive nu au o asemenea semnificatie.
Constientizarea propriilor „defecte” ii poate ajuta pe copii sa caute alte moduri de a se simti bine in prezenta semenilor lor. Astfel, dificultatile vor fi infruntate, fiind inlocuite cu latura utila a vietii.
Cercetatorii de la Universitatea Alberta din Edmonton au realizat un studiu asupra unor elevi din clasele elementare in care s-a examinat relatia dintre competentele sportive, integrarea intr-un grup si singuratate. Concluziile au confirmat ca performantele sportive au un rol esential in acceptarea unui membru intr-un grup, iar lipsa acestora este un criteriu de excludere si de izolare sociala.
Atat in cazul fetelor cat si in cazul baietilor s-a constatat o mai mare usurinta in relationare pentru copiii care aveau aptitudini sportive. De asemenea, simtul vietii sociale este mai dezvoltat spre deosebire de copiii care sunt respinsi din cauza unor particularitati nefericite.
Studii anterioare au aratat ca singuratatea experientiata in copilarie si adolescenta este asociata cu probleme psihosociale si emotionale, fapt ce prezinta un mare risc in dezvoltarea si adaptarea ulterioara.
Copiii respinsi sunt deseori mai putin activi si dezvolta mai usor tulburari de anxietate decat cei care se integreaza social.
Multi elevi in lupta lor cu respingerea se refugiaza in adoptarea unor comportamente disfunctionale din cauza ca nu stiu cum sa gestioneze tensiunea acumulata. Aleg sa absenteze de la cursuri si, uneori, chiar sa renunte la scoala.
De cele mai multe ori, stresul provocat de izolarea sociala este combatut prin abuzul de tigari, de alcool, de droguri etc.
Prin identificarea factorilor care conduc in scoala spre izolarea sociala se pot crea programe prin care fiecare elev poate fi valorizat si i se poate crea un mediu in care sa se simta securizat si acceptat.
Desi miscarea fizica are un rol important in dezvoltarea armonioasa si in starea de bine generala, programele educative trebuie sa includa si manifestari scolare in care sa fie implicati si elevii fara aptitudini sportive, de exemplu: teatru, muzica, sau alte activitati care au legatura cu indemanarea, creativitatea etc.
Cultivarea increderii in propria persoana la copii este un alt aspect care trebuie sa trezeasca interes atat in preocuparile parintilor, cat si in cele ale profesorilor.
Copilul trebuie invatat sa gaseasca singur solutii constructive la problemele cu care se confrunta si este bine sa fie sprijinit in implementarea lor.
Nivelul stimei de sine se raporteaza la diferenta intre ceea ce ar dori sa fie (sau ceea ce crede ca trebuie sa fie) si modul in care se percepe. Atunci cand aceasta diferenta este redusa, stima de sine este ridicata. Cand distanta este mare - adica el se simte incapabil sa-si atinga propriile obiective sau sa traiasca in acord cu propriile valori - stima de sine este afectata.
Daca stima de sine este afectata, tendinta va fi de izolare sau de acceptarea compromisului pentru a inlatura respingerea.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

..

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?