Violenţa are drept rezultat diverse grade de lezare a celuilalt, moartea, trauma psihologică, marginalizarea sau excluderea dintr-un grup social.
În mediul şcolar violenţa se exprimă prin agresiune verbală, excludere intenţionată, intimidare, bătaie, hărţuire/abuz sexual şi port arme. Acest tip de violenţă poate fi orientat împotriva elevilor, a personalului didactic, a reprezentanţilor unei instituţii şi comunităţi.
Violenţa şcolară afectează starea de sănătate mentala, cauzând frică, anxietate, percepţia nesiguranţei.
Starea de sănătate mentală pozitivă include:
• Un sens pozitiv al stării de bune;
• Resurse individuale: stimă de sine, deprinderi sociale, optimism, încredere în sine şi coerenţa;
• Abilitatea de a iniţia, dezvolta şi susţine relaţii personale mutuale satisfăcătoare;
• Abilitatea de coping (ajustare) în faţa adversarilor;
• Abilitatea de a raţionaliza, înţelege şi dezbate cu colegii, adulţii şi instituţiile sociale diversele motive care legitimează violenţa.
„Violenţa are efecte negative asupra sănătăţii fizice şi mentale, precum şi asupra dezvoltării sociale a elevilor. Atât victimele, cât si agresorii pot suferi diverse traume fizice sau chiar moartea. Violenţa are legătură cu o serie de probleme psihice: traume, distres, afectarea ataşamentului, diminuarea stimei de sine, etc. Tinerii supuşi violenţei prezintă un comportament de risc ridicat asociat cu anxietate şi neputinţă dobândită. Aceste comportamente de risc includ: abuzul de substanţe, absenteismul şcolar sau exmatricularea , relaţii sexuale precoce, iar în unele cazuri sentimente de autoblamare şi autoculpabilizare care pot genera un comportament suicidar.”(A.Rosan)
Violenţa poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresaţi au tendinţa de a avea puţini prieteni cu care să poată comunica uşor şi adesea au sentimentul izolării şi al singurătăţii. Asemenea tineri simt incapacitatea lor de a se angaja în situaţii sociale, se simt neajutoraţi şi incapabili să controleze propriul mediu. Acest fapt determină diverse grade de marginalizare, punându-l pe copil într-o ipostază de confruntare personală cu ceilalţi, ceea ce împiedică formarea unor deprinderi sociale non-violente. Aceşti elevi, la randul lor, au tendinţa de a-i agresa pe ceilalţi.
Violenţa influenţeză în mod negativ educaţia eficientă. Elevii care sunt victime ale actelor violente absentează de la şcoală, prezintă probleme de concentrare, întreaga lor dezvoltare cognitivă fiind afectată. Elevii expuşi violenţei şcolare fie refuză să frecventeze şcoala din cauza ameninţărilor, fie poartă la ei diverse arme pentru a se apăra. În multe cazuri elevii sunt exmatriculaţi din şcoală datorită numeroaselor acte de violenţă pe care le comit. La nivelul corpului profesoral apare sindromul „bourn out”, stare de epuizare psihica ce apare ca rezultat al confruntării îndelungate cu probleme de disciplină, acte de violenţă, precum şi cu ameninţări de natură agresiva din partea elevilor.
Profilul psihologic al elevului violent
Comportamentele agresive au o evoluţie lentă, deseori acestea se declanşează după o lungă perioadă de timp. Agresivitatea, în ceea ce îi priveşte pe elevi, se defineşte printr-o paletă largă de comportamente, cum ar fi lipsa cooperării cu profesorii precum şi un nivel scăzut de autocontrol.
Comparativ cu colegii lor, elevii cu comportament agresiv prezintă următoarele caracteristici:
Se ceartă mai mult
Ameninţă
Îmbrâncesc alţi elevi mai des
De asemenea, elevii cu acest tip de comportament se mai pot identifica şi prin următoarele aspecte:
Răspund obraznic adulţilor când sunt mustraţi
Se enervează rapid
Uneori argumentele lor sfârşesc în furie
Sunt lipsiţi de autocontrol
Reacţionează negativ la critică
Sunt incapabili sa accepte ideile altora
Pe lângă aceste caracteristici definitorii, aceşti elevi prezintă si o lipsă a controlului asupra dispoziţiilor (stărilor) lor ceea ce îi aduce în conflict cu alţi elevi şi cu adulţii. În situaţii de conflict ei nu sunt pregătiţi să facă compromisuri şi răspund necorespunzător reacţiilor egalilor lor. Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a urma instrucţiunile şi inabilitatea de a respecta cererile profesorilor. Aceşti elevi au dificultăţi în realizarea corectă a temelor şi continuitatea muncii în timp. Pe parcursul liceului abilităţile de cooperare ale acestor elevi scad, ei participă tot mai puţin la munca de la şcoală, depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare. Elevii cu acest tip de comportament îşi pierd interesul pentru şcoală, iar actele minore de agresivitate cresc odată cu vârsta (Loeber şi Strouthemer-Loeber, 1998). Dacă iniţial tinerii se angajează la agresiuni minore, în timp, acestea se transformă în violenţă psihică şi fizică.
Reactiile celorlalti la comportamentul violent
Deseori, în şcoală exista astfel de comportamente la elevi, fie faţă de profesori, fie faţă de colegi. Nu de puţine ori, consecinta unui astfel de comportament este etichetarea din partea profesorilor (de exemplu: ,,e obraznic,,) şi marginalizarea din partea colegilor. E important să fie identificate căile care duc la agresivitate, să identificăm factorii de risc relaţionaţi unui astfel de comportament, pentru a putea anticipa riscurile dezvoltării unui comportament agresiv .
Abordarea constructiva a comportamentului violent
Înţelegerea determinismului unui astfel de comportament facilitează identificarea modalităţilor optime de intervenţie în astfel de cazuri. Agresivitatea se manifesta fie sub forma unor crize de furie accentuate şi frecvente, fie sub forma comportamentelor agresive sau impulsivităţii accentuate. O intervenţie optimă poate reduce agresivitatea. Pe de altă parte, tratarea cu superficialitate sau lipsa de implicare în corectarea unui astfel de comportament poate favoriza apariţia comportamentului agresiv şi mai târziu a comportamentului antisocial.
Copiii care denotă agresivitate se pare că au nivel scăzut de autocontrol (Fortin 2002), fapt ce îi determină să reacţioneze agresiv la critică şi îi face incapabili să accepte ideile celorlalţi. În situaţii de conflict răspund necorespunzător la reacţiile celorlalţi. Asa cum arată multe studii, interacţiunea cu mediu ne dă posibilitatea să ne construim prerechizitele de a gestiona anumite situaţii. Astfel ,,carenţele comportamentale,, pot fi explicate şi prin lipsa unui input specific, pentru a învăţa răspunsul la un anumit stimul.
Mediul educaţional poate fi atât factor care determină acest comportament cât şi ,,scena de manifestare ,, a unui astfel de comportament. Pe lângă acest mediu, un factor foarte important în dezvoltarea personalităţii copilului este familia, după cum e subliniat acest lucru şi în literatura de specialitate. Astfel, relaţia cu familia poate reprezenta un factor declanşator a comportamentului agresiv. În familiile în care există copii cu probleme comportamentale, părinţii au adesea sentimentul că trebuie să îi ameninţe, să îi pedepsească mereu, că trăiesc evenimente predominant negative si că abia împărtăşesc momente plăcute. Copiii se simt adesea la fel, au sentimentul că părinţii se ceartă cu ei mereu şi sunt nemulţumiţi. Acest dezechilibru între experienţele pozitive si negative duce la formarea unor expectanţe negative atât în ceea ce îi priveşte pe părinţi, cât şi pe copii. Atenţia părinţilor si a copilului se centrează asupra evenimentelor negative, deşi experienţele pozitive au loc în continuare, ele abia mai sunt percepute. O interventie optima este acela de a orienta, în mod conştient, atenţia asupra evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evidenţiate mai mult decât cele negative. Este important să se intervina cu programe de prevenţie a agresivităţii deoarece aceasta poate degenera în comportamente antisociale sau delicvenţă. Oprindu-mă însă la dimensiunea dezvoltării copiilor, e mai mult decât important construirea unui cadru de dezvoltare optimă din punct de vedere psihoemoţional. Agresivitatea nu e altceva decât o barieră în dezvoltarea optimă a copiilor. Diminuarea agresivităţii poate constitui un factor de succes personal (pentru cei în rândul cărora se intervine ) şi social.
(Sursa: Luciana Sidor)
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
CUPLUL TANAR SI PARINTII
COMUNICAREA IN CASNICIE
INVIDIA - O EMOTIE PERICULOASA !
AGRESIVITATEA LA COPII
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA
CUPLUL TANAR SI PARINTII
COMUNICAREA IN CASNICIE
INVIDIA - O EMOTIE PERICULOASA !
AGRESIVITATEA LA COPII
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA
