„Uf, iar trebuie sa merg la serviciu! Iar o sa tipe ala la mine si o sa-mi spuna ca nu fac nimic bine, mai bine mai dorm si o sa dau telefon ca m-am simtit rau”.
„Era o vreme cand abia asteptam sa merg la serviciu, munceam cu placere si eram satisfacuta de rezultatele mele, seful ma lauda de cate ori avea ocazia si, astfel, cu o vorba buna ma motiva sa vreau mai mult. Acum, totul s-a schimbat, am un nou sef care nu stie sa comunice deloc. De cate ori vorbeste cu mine, tipa si-mi spune ca nu sunt in stare de nimic. Daca deschid gura sa spun ceva, imi zice sa tac si sa invat ca el stie cel mai bine, dar ..... nu aud nimic concret si folositor. Vorbeste mult si fara noima. Daca ii cer un sfat, imi spune ce priceput este el ca sef si ca, daca n-ar fi el, totul s-ar duce de rapa.
Imi este teama sa mai fac ceva pentru ca ma gandesc ca, oricum, nu o sa fie bine. Daca inainte eram prima care se oferea pentru o sarcina noua, acum, incerc sa ma fac invizibila pentru a nu-i da ocazia sa se ia de mine.
Imi lipsesc vremurile cand eram laudata si eram mandra de realizarile mele, dar .... nu am ce sa fac. Si daca plec in alta parte, tot la fel o sa fie. In fond si la urma urmei, asa sunt sefii. Aici de bine de rau am un salariu si, poate chiar are dreptate, poate nu sunt buna de nimic”.
Cati dintre noi nu au fost invadati de ganduri de genul acesta? De ce apar astfel de ganduri si ce ne face sa ne urnim, pe zi ce trece, mai greu din pat? Pe cati dintre noi nu ne ia brusc durerea de cap atunci cand ne gandim ca trebuie sa dam ochii cu „seful”?
Societatea ne impune standarde ridicate si cei mai multi dintre noi dorim sa le atingem, insa, presiunea este foarte mare. Nu intotdeana reusim sa ne adaptam modificarilor care au loc in jurul nostru cu atat repeziciune si atunci factorii externi reusesc sa ne afecteze valorile si convingerile.
Gandurile negative isi fac din ce in ce mai des aparitia inlaturand intreaga temelie pe care s-a cladit o viata in care realizarile de zi cu zi ne-au adus nenumarate bucurii.
Ce ne face sa ramanem intr-un loc in care nu suntem apreciati la justa valoare?
Daca imaginea de sine nu este atat de puternica pe cat ar trebui, este destul de usor ca increderea in propria persoana sa fie afectata de comentariile rautacioase ale celor din jur. Si, astfel, incepem sa credem ce ne spun si convingerile negative prind radacini puternice. Ajungem sa ne raportam la valorile unui sef care ne tot repeta cum ca nu suntem in stare de nimic, sau ca ceilalti sunt mai buni. Este destul de greu sa lupti impotriva celorlalti atunci cand si tu crezi la fel.
Dacă nu ai încredere în tine însăţi riscul ca celălalt să nu aibă încredere în tine este destul de mare. El simte ezitarea ta şi mai ales vede că “nu dai prea multi bani pe tine” şi te tratează ca atare.
Rezolvarea este la indemana noastra, trebuie sa ne intarim increderea in propria persoana si sa ne raportam doar la feedback-ul din partea persoanelor a caror judecata am testat-o in diverse situatii.
Una dintre modalitatile de a asigura stima de sine pozitiva consta in antrenamentul asertiv. Dezvoltarea comportamentelor asertive ne ajuta sa avem o comunicare directa si onesta care ne face sa avem incredere in propria persoana si sa castigam respectul prietenilor si colegilor. Totodata, vom deprinde abilitatea de a exprima propriile emotii si convingeri fara a afecta si ataca drepturile celorlalti. Comportamentul asertiv ne permite sa avem sanse mari sa obtinem rezultatele dorite, respectandu-ne pe noi si respectandu-i pe ceilalti.
Asadar, un sef care tipa si-ti spune ca nu esti buna de nimic nu este o persoana la a carei judecati trebuie sa te raportezi. Seful care merita intr-adevar aprecierea ta este acel sef care stie sa te sprijine atunci cand ai nevoie si care poate sa-ti ofere o indicatie care sa te conduca spre rezolvarea cea mai buna a sarcinii pe care ai primit-o. De asemenea, un sef bun este acela care te incurajeaza, spunandu-ti o vorba buna, si care stie sa te motiveze pentru a tinde spre cea mai inalta performanta.
Cand nu esti de acord cu opiniile interlocutorului, exprima-ti propriile opinii, dar fara a-i nega celuilalt dreptul la propria parere.