De cand a nascut, sotia mea este alt om. Parca stau in casa cu o persoana diferita, nu o mai recunosc. Doctorul mi-a spus ca sufera de depresie postpartum (dupa nastere).[/b]
„Sotia mea a nascut de curand, avem o fetita frumoasa de 4 luni. Dupa nasterea copilului, insa, sotia mea s-a schimbat total. Orice as face nu pot sa-i intru in voie, aproape nici nu ma mai lasa sa ma apropii de ea. Am un serviciu solicitant care imi cere multa concentrare si implicare dar, chiar si asa, cred ca familia este pe primul loc. Deseori, ma surprind gandindu-ma la momentele frumoase dinaintea nasterii copilului.”
Venirea unui copil este un eveniment puternic care aduce o schimbare permanenta a vietii cuplului. A fi parinte poate afecta perceptia despre sine, despre partener, despre alte relatii si despre lume in general. Constientizarea faptului de a fi responsabil pentru o viata inocenta si neajutorata este o realizare care deseori sperie. Chiar daca este sau nu primul copil al cuplului, planificat sau neplanificat, venirea lui inseamna o perioada de tranzitie si posibile crize.
Multe relatii, care initial functionau pe principiul egalitatii si impartirii sarcinilor aferente traiului in comun, deseori dupa nasterea primului copil aluneca in rolurile traditionale. Barbatul isi asuma rolul celui care „castiga painea” iar femeia devine cea care are grija de casa si, de asemenea, preia responsabilitatea starii fizice si emotionale a celor din jur. In timp ce suportul financiar de cele mai multe ori este suportat de barbat, fapt care creeaza o stare de stres, femeia este si ea indignata ca atat grija casei, cat si grija copilului, sunt sarcinile ei. De fapt, si fara a minimaliza schimbarile prin care trece noul tatic, viata lui nu s-a schimbat totusi atat de dramatic precum a mamicii.
Astfel, apare o adevarata lupta pentru recastigarea echilibrului. Studiile arata ca aproximativ 70% dintre relatii vor avea experienta unui dezacord sau chiar conflict pe perioada primului an de la nasterea copilului.
Stresul si solicitarile mariajului sunt exacerbate daca femeia sufera de depresie postpartum. Ea se simte coplesita, obosita, trista, anxioasa si prea extenuata pentru a se descurca cu ingrijirea copilului si a casei. Incetul cu incetul se izoleaza si nu mai face fata activitatilor de zi cu zi. Duce o batalie cu ea insasi de a se regasi pe sine in acest nou rol de mama.
Si noul tata este confuz si, deseori, chiar stresat de comportamentul sotiei si nu stie cum sa reactioneze, ce sa faca si ce sa spuna. O reactie ajutatoare ar fi sa preia o parte din atributiile casnice ale sotiei. El ar putea chiar sa ia si cateva din responsabilitatile de ingrijire a copilului, fiind atent, insa, sa pastreze un echilibru intre atributiile lui si ale sotiei. Femeia care sufera de depresie postpartum stie ca are nevoie de ajutor si ar trebui sa aprecieze eforturile barbatului.
Dar, mai mult decat ajutorul la treburile casnice, nou devenita mamica are nevoie de suport emotional. Din cauza depresiei postpartum este posibil sa nu ceara sustinere sau posibil chiar sa nu realizeze ce isi doreste. Uneori, chiar mai rau, asteapta ca sotul ei sa stie instictiv ce vrea si, daca trebuie sa ceara, nu mai considera valoroasa indeplinirea solicitarilor ei. Bineinteles ca este o gandire irationala care implica faptul ca sotul ar trebui sa-i ghiceasca gandul si sa anticipeze nevoile ei.
De fapt, noua mamica are nevoie de o imbratisare, un sarut sau sa i se arate macar putina afectiune fizica, chiar daca nu este inca pregatita sa o ceara. Experienta a invatat-o ca afectiunea fizica, de cele mai multe ori, conduce spre activitate sexuala. In depresia postpartum, un simptom adevarat este pierderea libidoului si a dorintei sexuale. Aceasta pierdere este relationata de schimbarile fizice survenite in urma nasterii si de o imagine negativa a propriului corp.
Sotul, din cauza ca nu intelege simptomele depresiei, crede ca respingerea se datoreaza lui si, probabil, va raspunde cu o distantare fizica si emotionala.
Cele mai multe probleme care apar de-a lungul mariajului pot fi rezolvate prin comunicare, compromis si implicare in a face relatia sa functioneze din nou. A fi parinte este o munca dificila care nu vine cu un manual de „cum sa facem”.
Pentru binele copilului si al mariajului, este nevoie sa faci alegeri, prin care sa renunti la lucruri care inainte aveau valoare. Cu un efort susutinut din parte ambilor, relatia de cuplu poate sa evolueze si sa devina mai puternica decat oricand.
(Ilyene Barsky, asistent social in Florida)