Nu-mi vine sa cred, nu este adevarat! Nu se poate sa mi se intample tocmai mie asta. Ce are aia in plus? Macar de-ar fi mai frumoasa, as intelege.[/b]
„Asteptarile mi-au fost inselate in mod dramatic, iubitul meu m-a parasit pentru alta desi ne facuseram atatea planuri impreuna. Am fost socata cand mi-a spus ca nu ma mai iubeste! Pana la varsta de 30 de ani, aflasem ce este frustrarea si cunoscusem toate formele ei de manifestare. Dar, acum, mi-a fost imposibil sa fac altceva in afara de a reactiona ca si cand m-as fi inecat in propria dezamagire, fara posibilitatea de a ma agata de ceva care sa-mi ofere un sprijin in abisul in care ma scufundasem.”
Frustrarea poate fi definita in diverse moduri precum: o emotie negativa care apare atunci cand un obstacol exterior, eveniment sau persoana, ne impiedica sa ne atingem scopurile; un dezechilibru afectiv care apare ca urmare a nerealizării unei dorinţe; decalajul creat intre asteptarile noastre si rezultatul real al unei actiuni; etc..
Pe parcursul acestor „atacuri de frustrare” ne pierdem putina stabilitate pe care o avem, deseori izbucnind in accese de furie. Alteori, ne retrageam fizic sau ne detasam emotional prin suprimarea sentimentelor.
Frustrarea ne face sa ne simtim profund dezamagiti de noi si de altii, fapt care conduce spre excese de furie si desconsiderare si, de asemenea, spre un pesimism cinic.
Acest flux de sentimente si atitudini negative atrage un comportament total nepotrivit, caracterizat prin lipsa de incredere in propria persoana. Incetul cu incetul se instaleaza o stare de incertitudine care duce la indepartarea de persoanele in preajma carora inainte ne simteam bine, si apare frica de respingere.
Acest proces se petrece fara ca noi sa-l constientizam, ca raspuns la un esec cladit pe expectante care nu sunt in acord cu actiunile care ar fi putut sa conduca la confirmarea lor.
In general, tindem sa ne modificăm convingerile, părerile şi aşteptările pentru a ne argumenta acţiunile întreprinse şi pentru a ajunge la o consonanţă.
E indicat sa invatam, atat din reactiile generale, cat si din cele specifice, cum sa gestionam frustrarea pentru ca, intr-o anumita cantitate, ea este inevitabila, ca ne place sau nu. O atitudine sanatoasa este sa invatam sa o suportam in loc sa ne luptam cu ea. Prin faptul ca acceptam ca face parte din noi, reusim sa avem iarasi control asupra propriei vieti si recapatam capacitatea de a fi calmi si siguri in mijlocul confuziilor externe si interne.
Avand cunostintele necesare despre modul in care se manifesta frustrarea si despre cum este conectata la un intreg proces psihologic de reglementare, sau dereglementare, a respectului de sine, putem sa ajungem la o diferenta substantiala, in bine, in viata personala si profesionala.
Sunt cativa pasi importanti care trebuie facuti atunci cand nu avem resursele necesare pentru a gestiona aceasta emotie negativa:
- sa o numim;
- sa-i acceptam disconfortul;
- sa identificam cauza pentru care suntem frustrati;
- sa testam realitatea prin a ne intreba „cat de reala este speranta de moment?”;
- sa ne gandim daca suntem capabili sa ne oferim mai mult timp pentru realizarea dorintei;
- sa ne intrebam ce s-ar intampla daca nu obtinem ceea ce ne dorim, sau daca nu ne incadram in timpul limita;
- sa avem asteptari realiste;
- sa nu ne fie frica sa actionam;
- sa ne identificam cu postura de invingator si sa vedem daca ne place (ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa primesti);
- sa ne rezervam timp pentru a ne gandi daca am mai fost pusi intr-o astfel de situatie, si cand s-a intamplat asta.
Folosind experienta greu castigata de-a lungul timpului, ne permitem sa facem comparatii si alegeri mai bune si in concordanta cu potentialul noastru. Solutiile vin doar atunci cand ne permitem sa analizam toate datele problemei.