De ce sta sotul la serviciu peste program?

[Gabriela]

Ia uite cat este ora si el nu a ajuns acasa, iar s-a racit mancarea! Lasa ca-i arat eu lui!
„In ultima vreme petrec din ce in ce mai putin timp cu sotul meu. Tot timpul intarzie si, cand ajunge acasa, se scuza spunandu-mi ca a fost foarte ocupat la serviciu si ca este foarte obosit.
Desi l-am intrebat ce se intampla, mi-a raspuns ca nu am de ce sa fiu ingrijorata. Dar, simt ca ceva s-a schimbat, nu mai exista acea legatura invizibila intre noi. Inainte abia asteptam sa ne vedem si sa ne strangem in brate, acum ... parca suntem doi colegi de apartament! Din cauza deselor intarzieri am ajuns sa ne certam din nimic, in acele momente imi reproseaza ca sunt artagoasa si ca tot timpul il critic.”

In tipul de „casnicie devitalizata” (tipologia propusa de Cuber) exista o mare discrepanta intre primii ani de casnicie si ceea ce urmeaza. Caracteristic acestui tip de casnicie este faptul ca relatiile de armonie, comunicare si iubire se uzeaza treptat. Cei doi stau din ce in ce mai putin timp impreuna (nu mai simt nevoia de a fi alaturi), intimitatea este putin satisfacatoare, interesele si activitatile o pornesc pe drumuri separate. Dimensiunea emotionala se diminueaza pana la disparitie, iar casnicia este un "vid dureros".

Ce putem face? Exista rezolvare?
Sa nu uitam ca in toate relatiile exista un joc dinamic intre individualitate si „a fi impreuna”. Femeii i-a placut dintotdeauna sa comunice si are un talent nativ pentru a face asta. Barbatul, in schimb, considera sporovaiala o pierdere de timp si nu tine cont de nevoia femeii de a-l include in acest schimb de cuvinte.

Pentru femeie a-l intreba pe sot unde a fost sau ce a facut este un mod de a tine conversatia vie, pe cand pentru barbat reprezinta un interogatoriu si o incalcare a spatiului personal. Astfel, in timp, relatia va deveni tensionata daca nu se gaseste un echilibru care sa ofere fiecarei parti satisfacerea propriilor nevoi.
Nu conteaza cat comunicam, ci ce si cum comunicam. Uneori, desi cantitatea informatiilor schimbate poate fi foarte mare, calitatea acestora poate lasa de dorit. Rareori ne exprimam nelinistile sau nemultumirile fata de anumite atitudini sau comportamente ale partenerului, din teama ca am genera certuri sau discutii care nu si-ar avea rostul. Acumularea in timp a acestor nemultumiri creeaza insa terenul unor disensiuni mult mai grave, ce ar fi putut fi evitate daca nelinistile respective ar fi fost discutate la timp.

Dar, cand auzi critica, prima reactie este aceea de a parasi locul discutiei si de a nu mai da ocazia unor astfel de manifestari. Relatia de cuplu se bazeaza pe empatie si valorizare reciproca. Atunci cand unul dintre parteneri se simte minimalizat si marginalizat, va cauta sa-si satisfaca nevoia de recunostere in alta parte, in cazul de fata, la serviciu.
Conflictul se aplaneaza numai prin colaborarea celor doi parteneri, si o scurta trecere in revista a valorilor care au stat la baza legaturii lor va conduce mai usor spre rezolvarea problemelor.

Majoritatea cuplurilor care isi clarifica impreuna valorile ajung, nu de putine ori, sa constate ca sunt de acord in mare masura. Cand valorile comune sunt identificate si formulate explicit, cuplurile descopera un anumit numitor comun ferm, de pe a carui baza pot lucra la rezolvarea multor conflicte care anterior pareau de nerezolvat.
O intimitate autentica se obtine prin stabilirea de limite si prin provocarea partenerului de a oferi ce are mai bun.

Totodata, acceptarea partenerului asa cum este inseamna acceptarea propriei alegeri, respectul pentru identitatea proprie trebuie sa duca la respect pentru identitatea si nevoile partenerului si ale celorlalti.
Acest respect pentru sine trebuie sa se constituie intr-o frana a pornirilor cu caracter destructiv sau a impulsurilor nepermise. O identitate frumos si bine conturata favorizeaza o interactiune sanatoasa in cuplu, contribuind la rezolvarea situatiilor de criza ce apar in cadrul relatiilor interumane in general, si a celor de familie in special.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Iar tipa seful la mine!
Sunt atat de furioasa incat ...!