Fiul meu a venit acasa batut. Mi-a spus ca s-a certat in parc cu un baiat mai mare dupa care s-au luat la bataie. Nu prea stiam cum sa reactionez, as fi vrut sa merg cu el si sa discut si cu celalalt baiat. Dar, pana la urma, orgoliul meu de barbat mi-a soptit: “ce atatea discutii, astea sunt pentru femei”, asa ca i-am spus malitios: “tu ce ai facut, ai dat si tu, sau doar ai incasat”.
Fiecare dintre noi poarta un bagaj de cunostinte acumulate pe parcursul vietii. Din cand in cand, mai schimbam un lucru, inlocuindu-l cu altul mai nou si mai adecvat perioadei in care ne aflam.
Cum capatam acest bagaj? Intram in viata asa cum ne naste mama, adica goi. Dar, incetul cu incetul, cei din jur isi aduc aportul la crearea acestui bagaj oferind-ne sfaturi pe care si ei la randul lor le-au primit de la apropiati.
Cine sunt cei care ne incarca bagajul? In primul rand parintii, pe urma fratii, surorile, rudele, apropiatii, persoanele cu care interactionam in fiecare zi, mijloacele media etc.
In primii 5 ani de viata suntem doar ceea ce am invatat de la parinti. Acest bagaj de cunostinte este cel pe care-l vom purta cu noi o viata intreaga, fiind cel mai greu de inlocuit.
Acesti ani sunt cei in care auzim destul de des: “o fetita trebuie sa poarte rochita”, “baietii nu se joaca la fel ca fetitele cu papusi, se joaca doar cu masinute sau cu alte jucarii”, “baietii nu plang, pentru ca nu sunt fetite” etc..
Parintii decoreaza camera copiilor cu culori specifice, daca e fata trebuie sa fie roz, daca e baiat trebuie sa fie albastru. Si, astfel, copiii invata sa faca diferenta intre culorile pentru fete si culorile pentru baieti.
Educatorii, in gradinita, perpetueaza acelasi model, dar hai sa avem intelegere pentru ei, doar au primit aceleasi sfaturi in copilarie.
Mai tarziu auzim: “nu te mai catara in copac, doar nu esti baiat”, “fetele se joaca frumos si nu alearga”, “ce, esti baiat sa te bati?”. Baietii afla ca in cazul lor violenta este permisa, iar unii parinti chiar o incurajeaza: “da si tu, ca doar nu esti fata sau pompalau”.
Astfel, bagajul nostru devine pe zi ce trece mai voluminos cu sfaturi despre ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem. De cate ori n-am auzit spunandu-se “barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul”. In schimb femeia trebuie sa arate bine, ca altfel ….
Cand devenim adulti deja ne cunostem foarte bine rolurile, barbatul trebuie sa fie puternic, iar femeia a schimbat papusile cu …. vasele. Sunt sarcini pe care, conform invataturilor primite, doar femeia trebuie sa le faca: curatenia in casa, spalatul vaselor, mancarea, spalatul rufelor. Nicio grija, si barbatul are sarcinile lui, trebuie sa aduca bani in casa, iar daca se intampla sa castige mai putin decat sotia, “inseamna ca nu este barbat”, spun gurile rele. Dupa cum vedeti un intreg sir de “trebuie”.
In biserica femeile sunt sfatuite sa-l urmeze pe barbat, pentru ca “au fost create din coasta lui Adam”, daca barbatul vorbeste, femeia tace. Bine, hai sa nu fim carcotasi, asta tine si de o buna comunicare, pentru ca, daca ar vorbi amandoi, nu s-ar mai intelege. Insa este valabila si cealalta varianta, daca vorbeste femeia, barbatul tace, bineinteles, tot in spiritul unei bune comunicari.
Ideea este ca, undeva pe acest parcurs, suntem victime ale unui abuz neintentionat, ci doar din dorinta celorlalti de a ne fi bine. Ce inseamna insa acest “bine” pentru ca in mod sigur nu este binele nostru, nu ne apartine.
Poate ca bine era, daca mama m-ar fi lasat sa alerg si sa ma catar in copaci, chiar daca nu eram baiat, in mod sigur astazi nu as fi avut 80 de kg si o aversiune pentru tot ce inseamna efort fizic.
Poate ca bine era, daca tata m-ar fi lasat sa ma joc cu papusi, baiat fiind, astazi in mod sigur nu as fi stat intr-un birou, nemultumit de monotonia vietii, ci as fi putut sa fiu … un creator de moda.
Poate ca bine era, daca nu invatam ca violenta este permisa, astazi nu mi-as fi batut copiii si nevasta de cate ori nu-mi convine ceva. As fi invatat ca orice conflict poate avea si o solutionare pasnica.
Sunt multi de “poate”, dar cred ca cel mai important “poate” este: poate ca ar fi bine sa nu inabusim creativitatea si sa-i dam posibilitatea celuilalt sa-si dezvolte individualitatea, pentru ca, altfel, din dorinta de bine, de fapt, proiectem propriile nevoi si comitem un abuz asupra celuilalt.