Sunt nenumarate situatiile cand ne confruntam cu un comportament abuziv. De cele mai multe ori nu intelegem ce se intampla, pentru ca nu toate formele de abuz sunt evidente sau intentionate. Uneori cei care abuzeaza nu-si dau seama ca prin comportamentul lor nu-i dau celuilalt posibilitatea sa aleaga.
Prin abuz se intelege orice comportament care are rolul de a controla si subjuga o alta fiinta. Acest control se manifesta prin expunerea subiectului abuzat la trairea anumitor stari precum: teama, umilire, intimidare, vinovatie, constrangere, manipulare, devalorizare etc.
Abuzul emotional se manifesta mai degraba la nivel psihic decat la nivel fizic si este exercitat prin folosirea: agresivitatii verbale, criticilor in mod constant, dezaprobarii repetate.
Este un comportament agresiv, de multe ori foarte daunator, pentru ca efectele se intind pe perioada lunga de timp, conducand la o degradare psihica si fizica a celui abuzat.
Desi, de cele mai multe ori, cel care abuzeaza emotional se ascunde sub masca sfatuitorului/ persoanei atotstiutoare sau a persoanei care iti doreste binele, efectul pe termen lung asupra abuzatului este de pierdere a increderii in propriile decizii si automat in propria persoana. Astfel cel care abuzeaza emotional incetul cu incetul ajunge sa controleze persoana abuzata emotional, creand la aceasta o dependenta de sfaturile si suportul emotional oferit de abuzator.
Cand o persoana este abuzata pe o perioada indelungata de timp, aceasta pierde abilitatea de a judeca realist o situatie devenind usor de manipulat si influentat in sensul dorit de abuzator.
Din cauza ca propriile decizii se raporteaza la valorile celorlalti, persoana abuzata emotional va ezita sau isi va nega dreptul de a-si exprima propriile pareri, fiind convinsa ca ceilalti stiu mai bine. Se ajunge astfel la invalidare.
Persoana invalidata are sanse mici de a se integra si adapta cerintelor societatii pentru ca va considera ca oricum nu este “destul de buna pentru a se descurca”, asa ca, in timp ce ea isi asuma doar rolul secundar al propriei vieti, se simte bine doar cand sta pe margine si admira jocul personajelor principale.
Forme agresive de abuz prin invalidare
Apelarea prin porecle – “chifteluta”, “aragaz cu patru ochi”, “grasa” etc.;
Etichetarea celeilalte persoane – “incapabil/-a”, “prost/-a”, “nu te duce capul”, “nu esti stare” etc.;
Critica – “nu te uiti la tine cum arati’, “tot timpul gresesti” etc.;
Invinovatirea – “din cauza ta s-a intamplat”, “tu esti de vina” etc.;
Amenintarea – “lasa ca-ti arat eu”, “o sa fie vai si amar de tine”, daca nu faci ce-ti spun eu, nu mai esti copilul meu” etc.;
Impunerea – “fa asa cum iti spun eu”, “nu zambi”, “nu plange”, “mananca” etc..
Acestea sunt forme directe si evidente de abuz, intalnite in general in relatiile asimetrice. Abuzatorul se afla pe o treapta superioara abuzatului prin una sau mai multe din urmatoarele caracteristici: varsta, conditie fizica, conditie sociala, statut profesional etc.
Forme indirecte de abuz prin invalidare
Ajutorul deghizat – “cel mai bine e sa faci asa”, “iti spun eu, ca eu stiu” etc.;
Consilierea – “puiul meu, eu te sfatuiesc de bine, ca doar nu-ti vreau raul”, “mergi la medicina, nu la litere, ca e mai bine” etc.;
Sfaturile prietenesti – “ia-ti bluza aia verde, ca-ti sta mai bine” etc..
Mult mai greu faci fata acestor forme de invalidare pentru ca este dificil sa refuzi “ajutorul” persoanelor apropiate. Acestea iti submineaza increderea in propriile alegeri si-ti neaga dreptul de a invata din propriile greseli.
In cazul copilului invalidat de parinti, situatia scolara va avea de suferit, notele fiind din ce in ce mai mici. In relatia cu colegii sau cu prietenii, copilul invalidat are un comportament nesigur si temator, ezitand la orice provocare.
Adultul invalidat la serviciu de superiorul ierarhic devine un simplu executant fara dorinta de a se afirma sau de a excela in ceea ce face. Daca ar fi posibil, s-ar face invizibil ori de cate ori ar aparea seful in apropierea lui. Isi duce la indeplinire sarcinile cat sa nu atraga atentia asupra lui.
Partenerul invalidat in cuplu se simte umil in relatia lui si considera ca fara celalalt realizarile lui ar fi egale cu zero. Crede ca nu poate reusi de unul singur si se agata de realatia de cuplu ca is cum ar fi singura lui sansa la o viata normala.
Membrii unei societati invalidati de societatea corupta cred ca “a avea propriile convingeri si a lupta pentru ele inseamna a te lupta cu morile de vant, pentru ca nu exista sorti de reusita, asa ca de ce sa te asezi impotriva valului?”. Invalidarea ii transforma in simpli figuranti care aplauda la comanda regizorului de platou.
Cand aceasta invalidare se petrece pentru o perioada lunga de timp, comportamentul persoanei invalidate sufera modificari serioase. Persoana invalidata nici macar nu stie ce se intampla pentru ca a fost conditionata sa creda ca invalidarea este normala.