VIOLENTA DOMESTICA

[CONSTANTA VASILE]

Hartuirea domestica se poate intampla oricui fara a tine cont de varsta, statut economic, rasa sau backgroud educational. El isi cere scuze si promite ca nu o sa se mai repete; tie iti este frica sa-l crezi, asteptandu-te la un viitor episod agresiv. Mania izbucneste cand te astepti mai putin, cuvinte dureroase sunt aruncate la intamplare, uneori fiind insotite de agresiuni fizice.
Violenta domestica, intalnita si cunoscuta si sub numele de abuz domestic are loc intre partenerii unei relatii. Ea ia mai multe forme incluzand constrangerea, amenintarea, izolarea, abuzul fizic, emotional si sexual. De cele mai multe ori, barbatii abuzeaza de partenerele lor de viata.
In lipsa ajutorului si a suportului, abuzul va continua si se va inrautati. Cel mai bine este sa intelegi optiunile pe care le ai si sa iei masuri cat mai urgent; nici o persoana nu are dreptul sa fie abuzata.

Relatia abuziva sau despre putere si control

Cu toate ca nu exista nici un tipar pentru victimele violentei domestice, relatiile abuzive au caracterisitici similare. In majoritatea cazurilor, partenerul pretinde putere si control absolut asupra celeilalte persoane.

Un mare esantion al populatiei are prejudecata ca abuzul domestic tine numai de manie. Agresorii tind intr-adevar sa isi verse mania asupra partenerei, insa, aceasta forma de agresiune nu se axeaza, nu este legata intrinsec numai de manie. Hartuitorii vor de fapt sa inoculeze teama asupra persoanei de cuplu din dorinta de a avea senzatia ca detin puterea si controlul absolut in relatie.

Mania constituie una dintre metodele la care recurge agresorul pentru a obtine autoritatea suprema. In acelasi timp, el mai poate apela la violenta fizica - lovituri, ciupituri, palme, pumni, strangulari chiar si la cea sexuala - fortand partenera sa intretina raporturi sexuale sau dorind sa o implice in diferite activitati sexuale impotriva propriei sale vointe.

In acest tip de relatii abuzive, agresorul utilizeaza diferite tactici pentru a obtine puterea:
• Copiii pe post de pioni - te acuza ca esti un parinte rau, te ameninta ca-ti va lua copilul, foloseste copilul pe post de mesager.
• Constrangere si amenintari - ameninta ca va rani alti membri ai familiei, animalele din casa, copiii sau chiar ca-si va face siesi rau.
• Negare si cenzura - isi neaga atitudinea comportamentala violenta si te invinovateste pe tine pentru aparitia ei; lucru ce te poate determina sa devii confuza si sa te autoinvinovatesti cu toate ca nu-ti apartine greseala.
• Abuzul economic - controleaza castigul vostru financiar, refuza sa va impartiti banii, te cearta pentru banii pe care ii cheltuiesti si nu vrea sa te lase sa lucrezi in afara domiciliului vostru. Agresorul iti poate sabota performantele de la locul de munca, fortandu-te sa lipsesti de la serviciu sau sunandu-te la munca foarte des.
• Abuzul emotional - recurge la insulte si la un limbaj grosier, te critica si incearca sa-ti diminueze increderea in sine.
• Intimidare - utilizeaza o anumita mimica, privire, gesturi precise pentru a te intimida; poate sparge diferite obiecte.
• Izolare - iti limiteaza intalnirile cu familia si prietenii, are pretentia sa-i ceri voie de fiecare data cand parasesti domiciliul, nu te lasa sa muncesti - in cazul in care te lasa detine controlul asupra activitatilor si evenimetelor tale sociale.
• Putere - ia majoritatea deciziilor, iti defineste rolul si-ti traseaza sarcinile pe care le ai de indeplinit in relatie, iti controloeaza viata sociala, te trateaza ca pe un oarecare obiect pe care il detine.


Recunoasterea abuzului - semne caracteristice

In unele cazuri aceasta forma de abuz nu este foarte usor identificabila. O relatie abuziva poate avea un inceput extrem de subtil. Agresorul poate arunca intamplator remarce nepotrivite privindu-ti tinuta vestimentara sau sau poate manifesta o gelozie absurda, lipsita de motivatie. Gradual, formele abuzive isi maresc aparitia si intensitatea.

Este extrem de important sa stii ca aceste abuzuri nu apar subit, peste noapte; ele implica un proces treptat care urmareste dezintegrarea persoanei agresate.

Esti intr-o postura delicata, de abuz, daca:
• ai fost vreodata lovita sau amenintata cu violenta;
• simti ca nu ai nici un cuvant de spus in privinta lucrurilor pe care sa le imbraci cand parasesti casa sau a petrecerii timpului liber;
• esti acuzata de partener de lucruri sau actiuni pe care nu le-ai facut niciodata;
• trebuie sa-ti intrebi partenerul pentru deciziile cotidiene - de exemplu cine ia copilul de la scoala? cine cumpara azi paine?
• nu mai ai incredere in sine pentru ca partenerul te insulta si foloseste diferite epitete negative la adresa ta;
• iti limitezi timpul petrecut in compania prietenilor si a familiei din cauza cererilor partenerului;
• partenerul pretinde raporturi sexuale impotriva vointei tale;
• accepti deciziile luate de partener pentru ca te temi sa nu-l enervezi;
• primesti acuze de infidelitate;
• iti schimbi comportamentul de frica sa nu starnesti mania si furia partenerului.


Spargerea ciclului - dificila, dar imperioasa

Violenta domestica devine parte a unui ciclu dificil de intrerupt. Daca esti intr-una din situatiile abuzive, este posibil sa recunosti una din caracteristicile de mai jos:
• partenerul recurge atat la comunicarea violenta verbala, cat si la cea non-verbala (gesturi, mimica etc.) pentru a te intimida;
• partenerul implora iertare, iti aduce cadouri si promite ca se va schimba;
• partenerul isi schimba rapid starea de spirit; poate deveni oricand tensionat, manios sau deprimat;
• promite sa inceteze, insa repeta comportamentul abuziv.

De obicei, de fiecare data cand se intampla abuzul, se inrautateste si posibilitatea de evadare se scurteaza. Iesirea din acest tipar al violentei se desfasoara destul de dificil, mai ales daca esti singura si nu primesti sprijin din partea nimanui.

Cand traiesti intr-un mediu haotic, ostil si stresant, incepi sa te indoiesti de tine si de abilitatile de a avea grija de tine. Aceasta forma de violenta iti diminueaza increderea in sine si sensul realitatii.

Este important sa-ti dai seama daca esti sau nu capabila sa depasesti aceasta situatie de una singura. De cele mai multe ori, unica solutie consta in parasirea partenerului.

In Romania exista, o toleranta crescuta in ceea ce priveste violenta domestica. Foarte multi percep acest lucru ca pe ceva normal, inerent unei casnicii. Totodata, in foarte multe cazuri, atat femeile agresate, cat si barbatii care le lovesc nu stiu ca violenta in familie reprezinta o infractiune. Femeile nu stiu unde sa ceara ajutor. Cele mai multe spera ca lucrurile sa se rezolve de la sine, altele suporta situatia cu gandul la copii. In acest din urma caz, ele ar trebui sa stie ca tendinta de a fi violent se transmite de la o generatie la alta. Astfel, copiii expusi la batai sau martori ai acestora devin urmatoarea generatie de victime si agresori. Chiar daca au fost batute si agresate verbal, majoritatea femeilor se intorc dupa o perioada mai scurta sau mai lunga acasa. Numarul celor care se intorc la partener este foarte mare. Totodata, violenta domestica reprezinta un procent din divorturi. Chiar daca femeile invoca de cele mai multe ori nepotrivire de caracter, peste 80% din divorturi sunt rezultatul batailor pe care le sufera acasa
In general nu conteaza nivelul de pregatire si statutul social, multi dintre agresori fiind persoane educate si cu o situatie financiara foarte buna.

Violenta domestica este, in lume, cauza principala a mortii sau a imbolnaviri femeilor intre 16 si 44 de ani, mult mai mare decat cancerul, malaria, sau accidentele de masina. Peste 90% dintre agresori sunt barbati, 82% dintre abuzatori sunt cunoscuti ai victimei, iar 19% sunt chiar rude; 85% dintre violatori sunt barbati, cunoscuti ai victimelor; 61% dintre violuri sunt comise in casa cuiva, de regula a victimei; 1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor; 78% din cazurile de viol sunt achitate; 70% dintre femei au fost hartuite sexual intr-un anumit moment al vietii lor; 1 din 11 femei au fost violate, iar 1/3 la prima lor intalnire; 1 din 2 fete vor fi victimele unei forme de abuz sexual inainte de a implini 18 ani. Intr-un studiu din 1999 privind sanatatea reproducerii, asupra abuzurilor fizice domestice suferite vreodata, s-a inregistrat un procent de 29% de femei din Romania, fata de 21% din Ucraina, 22% din Rusia, 14% din Moldova si 5% din Georgia.
In Romania, o femeie este omorata in bataie o data la 2 zile; 45% din femei au fost agresate verbal, 30%, agresate fizic si 7%, agresate sexual. Si aceste date reflecta numai dovezile palpabile, inregistrabile si confirmate cu documente ale violentei domestice, ale violentei directe.

Indiferent de situaţie, oricine trebuie să ştie că are dreptul de a trăi în siguranţă şi pace în propria casa, dar şi pe stradă, că nici o agresiune nu este justificabilă şi că vina aparţine în totalitate celui care agresează. Orice om are dreptul de a refuza, de a se răzgândi, de a spune ce gândeşte, de a se comporta natural, fără teama de a fi pedepsit sau abuzat şi, la fel de important, de a împărtăşi experienţele sale pentru a se proteja pe sine şi de a nu rămâne în cercul vicios pentru a-şi proteja agresorul.

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

CU PRIETENE ALATURI SAU MAI BINE SINGURA ?
PRIETENIA LA LOCUL DE MUNCA
SI COPIII SUFERA DE DEPRESIE !
BOALA URATENIEI INCHIPUITE - DISMORFOFOBIA
OBSESIA PENTRU PROPRIA URATENIE

[prichindelisor]

Cel care abuzeaza arata ca nu are incredere in propria persoana. Cred ca este vorba de o supracompensare: "te abuzez pe tine, ca sa-mi demonstrez mie ca sunt puternic".

[CONSTANTA VASILE]

Pe langa faptul ca nu are incredere in propriile puteri, abuzatorul pezinta si :

• Imaturitate emoţională
• Impulsivitate
• Control emoţional scăzut
• Dependenţe
• Egocentrism
• Personalitate narcisică
• Accentuare psihopată
• Subestimare
• Provine dintr-o familie
unde domina violenţa.

[raluca79]

Violenta familiala poate sa apara ca urmare a lipsei de comunicare la nivel familial (unul din factorii potential explicativi). Multa vreme considerata a tine de spatiul privat, apartinind exclusiv familiei sau comunitatii imediate din care aceasta face parte, astazi atentia publica fata de acest spatiu privat a crescut si odata cu ea si responsabilitatea factorilor de decizie (politici) cu privire la aceasta problema.
Traditional, violenta in familie este cercetata la nivelul violentei barbatului fata de femeie, deci asupra “sexului slab”. Ea este considerata victima “tipica”, alaturi de abuzurile de tot felul impotriva copiilor. Destul de recent, datorita fenomenului de amploare au inceput sa fie studiate si alte forme ale violentei familiale, precum agresiunea copiilor asupra parintilor, cele asupra barbatilor si diferendele violente dintre frati.
Dupa cum am vazut, definirea notiunii de familie ridica unele dificultati ce tin de diversitatea relatiilor care se stabilesc intre membri grupului, dar si de relationarile acestuia cu societatea in genere.
Absenta coeziunii familiale sau, oricum, elemente divergente ce tin de ordinul psiho-afectiv la nivelul familiei poate conduce la aparitia unor fenomene de dereglare a vietii familiale, cum sunt actele de violenta.
Temele predilecte de discutie atunci cand este vorba de violenta familiala se refera la abuzul asupra copiilor si la abuzul asupra unuia dintre parteneri (in special asupra sotiei), dar cauzele care initiaza fenomenele despre care vorbeam anterior (violenta minorilor asupra parintilor si violenta intre frati) se pare ca sunt diferite fata de cele ale fenomenelor initiate de adulti.
O caracteristica a tinerilor care nu pot fi controlati, care au fost determinati sa vagabondeze etc., este conflictul familial care, in unele cazuri, escaladeaza in violenta familaila.
Agresiunea fata de parinti este adesea manifestata fata de mama mai mult decat fata de tata si exista prevalent in culturile si societatile in care controlul social exercitat de diferitele institutii este foarte slab : istoric, societatea traditionala in care persoana mai in varsta ocupa un loc de seama in comunitatea familiala si in viata sociala in general, si in care constrolul social este mai puternic, este mai putin favorabila unor astfel de fenomene. Epoca contemporana, in schimb, a favorizat prin multe situatii acest fenomen de violenta exercitat asupra parintilor. Totodata este adevarat ca in lumea contemporana, atunci cand avem de-a face cu cupluri efectiv egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, riscurile de agresiune-violenta sunt mai scazute, si deci scad riscurile oricareia dintre formele de manifestare anuntate mai sus. La acest nivel, cand exista totusi violenta, aceasta ia forme deosebit de agresive, neconcluzive pentru nici unul dintre parteneri (violenta poate dura la nesfarsit, incheindu-se cand cu manifestarea barbatului ca dominant, cand a femeii).
Trebuie spus, mai intai, ca agresiunea exercitata la nivelul parintilor determina efecte negative mai ales asupra psihicului parintilor si prin aceasta conteaza mai putin ca agresiune fizica, decat ca una psihica.
Care ar putea fi cauzele acestor violente?
1.Una dintre cauzele exercitarii agresiunii fata de parinti este expunerea la violenta maritala : persoanele care in copilarie au fost martorele sau victimele agresiunilor la nivel familial, „repeta modelul” invatat, mai ales la adolescenta, si il perpetueaza prin violente asupra mamei sau tatalui.
2.De asemenea, disputele asupra responsabilitatilor si privilegiilor din gospodarie pot genera conflicte care sfarsesc in agresiuni asupra unuia dintre parniti.
3.Dar cauzele cel mai des invocate sunt banii, alcoolul, sexul, prietenii, scoala si certurile. Exista studii care au dezvoltat un „pattern modal al problematicii relatiilor familiale”, in care adolesentul, de regula un barbat intre 15 si 17 ani intra in disputa cu parintele, de regula mama in cazul unei situatii a parintelui unic, cu privire la probleme referitoare la bani sau la viata de acasa, situatie inrautatita in cazul in care adolescentul insusi este un consumator de alcool sau droguri.
Dupa cum se poate observa, exista multi factori demografici, socioeconomici si familiali care pot contribui la aparitia si propagarea fenomenului de violenta familiala. In cazul familiilor minoritatilor, fenomenul este mai putin raspandit; in cazul parintilor cu status social inalt, fenomenul este usor mai raspandit.

[raluca79]

[raluca79]

[CATALIN_F]

Fiecare dintre noi stie foarte bine ce este violenta. Ea ne evoca in minte moarte, tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare si genocid. Intr-un registru mai putin dramatic, ne gandim la « lipsa de civilizatie », insulte si injurii, nepolitete si atitudini nerespectuoase. Cu toate ca e un fenomen atat de cunoscut, nu e usor sa ajungem la o definitie satisfacatoare si in acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea fortei si se focalizeaza asupra vatamarilor fizice. Avand in vedere variabile juridice sau socio-institutionale, altii pun accentul pe transgresarea sau violarea normelor si in special pe cele care se refera la legalitate. Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem mai departe si ne atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta : extinderea fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa, uzajul si finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi, politicile duse pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitatea lor. Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind “un viciu de consimtamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei persoane spre a o determina sa faca un anumit act juridic“. Pe langa aceasta se aminteste si de o Teorie a violentei - teorie sociologica a violentei - potrivit careia inegalitatea sociala isi are izvorul in folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale, a violentei de catre unii oameni impotriva altora. De exemplu, E.Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in supunerea prin violenta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna). Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea claselor si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre altele (violenta externa). Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei pozitiv in imprejurarile revolutionare,cand ea devine necesara datorita impotrivirii armate a fortelor reactionare, dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in actiune violenta, cat si mijloacele prin care se realizeaza (armatele, tehnica militara) sunt determinate in ultima analiza de conditiile economice. Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut, ulterior generalizarii, in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor - este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent este : " in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii..". Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut. In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de identitate al individului in lume, in societate. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa regleze relatiile intre membri familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi membri ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei. Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiile dintre membrii familiei reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample, mai variate si mai frecvente. O nevinovata remarca de genul “ nu-mi place cum ti-ai aranjat parul“ sau “nu-mi place cum te-ai imbracat “ va atrage dupa sine, in timp, consecinte tot mai dramatice. Aceste remarci pot fi apreciate de cel caruia ii sunt adresate ca o manifestare a interesului sau, altfel spus, a iubirii. In realitate, apare aici deja o arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul plac al celui care se simte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o existenta proprie, la nevoi proprii. Existenta si nevoile lui se vor forma conform principiilor si ingradirilor impuse, adeseori arbitrar, de catre cel care domina. In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala. In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respectare exista un aparat bine articulat si detinand depline puteri puse in slujba protejarii cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la obligativitatea fiecarui cetatean de respectare a lor. Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare normala, implinita. De la Declaratia de Independenta a Statelor Unite, ce stipuleaza dreptul la fericire al fiecarui individ, si pana la legile care se regasesc la nivelul fiecarui stat si care protejeaza bunurile private ale individului, toate aceste reglementari alcatuind corpul drepturilor omului, la nivel national sau international, transforma in lege nevoile fiecaruia si, in acelasi timp, pun limite modalitatilor de implinire a lor astfel incat nici un individ sa nu sufere. In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti, implicati social, ea are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai constituie o problema indivizi care sa poata functiona fericiti. Dar satisfactia unui individ nu este permisa daca realizarea ei se face in detrimentul celorlalti, caci egalitatea indivizilor, in drepturi si obligatii e o lege de baza in orice stat democratic. Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt : * Accesul permanent al agresorului la victima. In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de ‘adapostire’ si tocmai de aceea agresorul are contro total asupra victimei sau victimelor.Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.  Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp. * Angrenarea intregului sistem al familiei. Toti membrii familiei violente devin victime -directe si indirecte- ale agresorului. * In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati. Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei. Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari de integritate sociala. Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie. * Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice. Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt : amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii.

[selda]

explicatiile sunt clare, reale, concise.
nimeni insa nu a indicat si solutiile de-a stopa violenta ori abuzurile domestice.
unica solutie viabila in final, a fost divortul.
pentru copilul meu a fost si este tare dureros.
eu am avut taria si curajul de a spune ,,ajunge,, de a pune capat unei vieti de cosmar si asta pt ca mental am fost mereu puternica. cate insa sunt ca mine?