Imaginea de sine - intre sabloane colective si adevar

[Minola Bratoveanu]

Omul este prin excelenta o fiinta sociala. Acest lucru presupune relatii cu ceilalti oameni: de rudenie, de prietenie, de colegialitate, de afaceri, profesionale etc. In aceste relatii, insa, oamenii nu participa doar cu personalitatea lor (care tine de intimitatea lor sufleteasca), ci si cu partea lor exterioara (corpul fizic, aparentele). Aspectele exterioare ale fiintei umane sunt receptate "la prima vedere" si constituie masca sociala (ceea ce Jung numea "persona") sau, mai comercial spus "ambalajul care promoveaza sau chiar vinde marfa".

Ca urmare, in relatia dintre doua fiinte umane exista mai multe nivele:
- relatia "de la suflet la suflet", in care cele doua personalitati vin intr-un contact direct, apropiat, intim;
- relatia dintre cele doua "masti";
- relatia dintre "imaginile" pe care fiecare si le face despre celalalt (gen "parerea mea despre el", "parerea lui despre mine").
Fiecare om are tendinta de a-si pune in valoare calitatile, abilitatile, talentele, dar si de a-si ascunde defectele, lipsurile, neimplinirile. Din acest motiv, multi vor sa-si creeze o aparenta cât mai favorabila, pentru a compensa lipsurile interioare; ei nutresc speranta ca alti oameni vor confunda interiorul cu exteriorul, lasandu-se inselati de aparente.
Inainte ca omul sa relationeze cu ceilalti, el trebuie sa relationeze cu el insusi. O fiinta poate fi multumita de ea insasi, sub aspect psihoemotional "asa sunt eu si e in regula") si sub aspect fizic ("ma simt bine in propria piele"). Problemele apar cand un individ nu se poate accepta pe sine, mai ales din punct de vedere fizic (stiut fiind ca cea mai mare parte a imaginii personale e generata de aspectul fizic si, mai ales, de trasaturile fetei). In acest caz, ambitiile personale merg mult dincolo de propriile posibilitati, incat se cauta solutii pentru ameliorarea aspectului fizic (in speranta ca impactul mastii sale sociale sa fie unul pozitiv).
In mentalul colectiv exista anumite imagini-sablon (pattern-uri) despre imaginea femeii si imaginea barbatului (vazuti la modul ideal, perfect). Daca in cazul barbatilor se asteapta un chip relativ frumos, o anumita inaltime si o masa musculara adecvata (la care se adauga, bineinteles, anumiti parametri genitali, ce ofera certitudinea abilitatii de a oferi placeri erotice sexului opus), in cazul femeilor asteptarile sunt mult mai complexe: aspectul si dimensiunile perfecte ale buzelor, sprancenelor, sanilor, coapselor, taliei, parului, la care se adauga greutatea, machiajul, accesoriile etc. Daca o persoana are anumite caracteristici fizice, iar acestea nu concorda cu patternul social, apar unele frustrari, o anumita inadecvare in raport cu propria fiinta, generate de modul nefavorabil in care este reflectata de ceilalti.
De aici apar multe probleme de natura somatopsihica ("nu se simte bine in pielea sa") si, ca urmare, se cauta solutii salvatoare. De regula, se pedaleaza pe ajutorul chirurgiei estetice (cautandu-se uneori trasaturi similare cu cele ale vedetelor), pe ajutorul machiajului si al vestimentatiei (care sa fie in acord cu imaginea dorita). Aceste solutii sunt totusi false, relativ incorecte, pentru ca fiinta incearca sa para ceea ce nu este atat fata de ea insasi cat si fata de ceilalti.
Psihoterapeutul poate conduce persoana complexata catre o atitudine echilibrata: de a se accepta, de a se iubi asa cum este, de fi in armonie cu propria fiinta. Dorinta obsesiva de a copia modele unanim acceptate, faimoase, consacrate, de multe ori false, superficiale, comerciale, tranzitorii, ne face sa ne indepartam de noi insine (caci moda reprezinta o strategie de marketing perpetua, pentru ca designerii sa-si vanda hainele in fiecare an, in fiecare sezon, si nu doar atunci cand se uzeaza semnificativ; prin urmare trebuie sa apara mereu noi "trend-uri").
Nemultumirea fata de propria fiinta poate conduce la ura de sine si autodistrugere. Intelepciunea se afla insa in cunoasterea de sine, in acceptarea de sine (caci, conform preceptelor biblice, cum poti sa-l iubesti pe aproapele tau, daca nu te iubesti pe tine insuti?). Astfel, intelegem ca toti suntem unici, irepetabili, si nu este necesar sa ne supunem orbeste tiraniei sabloanelor colective.

Articol realizat de Minola Iuliana BRATOVEANU, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Bratoveanu Minola Iuliana

---

Alte subiecte postate de Minola Bratoveanu

Deprimarea, nevoia de a distruge propria persoana
Psihosomatica - un curent actual in psihologie si medicina
Sexualitatea, intre interzis si permis
Copiii, sprijin la batranete
Relatiile parinti-copii, intre asteptari si realitate