Atitudinea pe care majoritatea oamenilor o are in prezent in raport cu subiectul numit sexualitate poate fi definita ca extremista, ambivalenta, sau chiar ipocrita. Oricare dintre aceste abordari aduce deservicii unei vieti sexuale armonioase si sanatoase.
Astfel, unii se situeaza pe pozitii religioase si moralizatoare, eticheteaza sexualitatea drept subiect "pacatos", "imoral", ii atribuie doar rolul procreativ, sau din contra, o refuza complet, adoptand celibatul, castitatea. Cei ce privesc astfel lucrurile au o atitudine reprobatoare (de ascundere si respingere) a propriilor organe genitale, a partilor intime ale propriului corp, considerandu-le, implicit, profund impure.
Exista aici puternice inhibitii mentale, bazate pe principii stricte, rigide, fata de sexualitate, care pot veni in contradictie cu instinctul sexual, ce se manifesta cat se poate de normal, cu o intensitate variabila.
Aceste persoane isi refuleaza instinctualitatea in inconstient, de unde va rabufni la suprafata sub forma agresivitatii, ori de cate ori vor exista stimuli exteriori puternici.
Alti oameni fac din sexualitate un scop in sine, savurand uneori in mod excesiv senzatiile ei adiacente. Pentru ei, sexualitatea poate deveni un drog, iar cand instinctul, foarte pronuntat aici, nu poate fi satisfacut in mod fizic, se utilizeaza diverse substitute (materiale pornografice, in special). Totusi, aceste persoane incearca sa para foarte morale, oneste in viziunea marelui public sau a anturajului, desi pot avea activitati ce merg mult dincolo de limitele normalitatii si eticii, in materie de sex (si atunci se pot ascunde precum toxicomanul ce oculteaza dependentele sale bolnavicioase). In aceste cazuri, apar uneori boli cu transmitere sexuala (explicabile prin numarul mare de parteneri sexuali, prin igiena precara), care forteaza pacientii respectivi sa ia perioade de „pauza” in activitatea sexuala intensa. De asemenea, amintim aici si obsesiile sexuale precum si psihopatiile cu tematica sexuala.
Cei ce adopta una din atitudinile descrise mai sus pot, in anumite circumstante, sa treaca, brusc, in tabara opusa (uluind astfel pe cei din jurul lor). Ambele abordari pot fi considerate dizarmonioase, unii penduland intre refuzul „fructului oprit” si trairea „pasiunii fara limite”. Ca urmare a unor atitudini de acest gen, pot apare si problemele de natura psihica si fizica in manifestarea sexualitatii.
Conflictul dintre instinctul sexual si reprimarea mentala a acestuia poate genera o nevroza. Latura constienta a psihicului neaga erotismul, il „desfiinteaza”, in vreme ce subconstientul abunda de frustrare sexuala si alte emotii adiacente acesteia. Subiectul poate experimenta dificultati in relatiile cu sexual opus (uneori le evita deliberat), se teme sa nu i se faca avansuri cu tenta erotica, poate avea vise erotice (cu efect compensatoriu, prin mecanisme subconstiente). Uneori, persoana isi manifesta apetitul sexual reprimat prin savurarea altor placeri – de exemplu, apare tendinta de a consuma alimente in exces, in special cu gust dulce (pentru a inlocui „dulceata” erotica), de a face gimnastica sau alte activitati fizice, de a privi la televizor (deci, de a gasi o placere substitutiva). In unele situatii, negarea sexualitatii poate genera chiar boli in sfera genitala, la acesti pacienti (prin activarea mecanismelor psihosomatice); ei nu inteleg cauzele unor astfel de boli, caci se stiu „curati”, „fara pata”, „fara greseala”.
Psihoterapeutul poate incerca, intr-un astfel de caz, sa il determine pe subiect sa intre intr-un contact mult mai profund cu propriile temeri, frustrari emotionale, cu propriul corp, cu nevoile si dorintele erotice reprimate pana la acel moment, in vederea intelegerii, aprofundarii si resemnificarii acestor inhibitii. Pacientul trebuie sa inteleaga ca isi neaga o functie naturala importanta a fiintei sale, care, daca ar fi exersata in mod firesc, intr-un climat emotional securizant si adecvat nevoilor sale, i-ar aduce relaxare, bucurie, si implinire.
Cei ce au un angajament religios ferm (calugari, asceti, diverse alte ordine spirituale, etc.) si isi asuma celibatul, pot avea acelasi gen de probleme (nevroza sexuala), inclusiv vise erotice, dar aceste persoane cauta solutii spirituale pentru a-si depasi limitarile instinctuale. Aceste persoane elimina din start ajutorul specializat al psihologului, considerand ca instinctele cu care se confrunta sunt incercari spirituale, de natura malefica, date lor spre a fi depasite in cadrul unor ritualuri bine determinate.
In schimb, cei aflati la polul opus dezvolta un gen de adictie de sexualitate, comportandu-se ca niste toxicomani. Aici psihoterapeutul poate incerca o terapie de „dezintoxicare de sex”, similara unei terapii suportive sau de optimizare personala, asemanatoare celei care se practica in cazul fostilor consumatori de droguri. Trebuie avuta in vedere istoria de viata a pacientului, relatiile afective si erotice din cadrul familiei de origine, mesajele primite de la parinti si alti antecesori cu privire la sexualitate si manifestarile ei de-a lungul mai multor generatii, precum si situatiile traumatice cu care s-au confruntat de-a lungul timpului.
Amintim aici un alt gen de probleme, si anume inhibitiile posttraumatice. Este vorba despre copii sau adolescenti (in special de sex feminin) care au fost abuzati sexual de catre alti copii/adulti/proprii parinti/rude apropiate, ramanand cu cicatrici emotionale profunde. Ca urmare, vor avea mari dificultati in a relationa cu persoanele de sex opus, la varsta adulta, in special pe teren sentimental si erotic. Psihoterapeutul are, in astfel de cazuri, o sarcina dificila, fiind necesar sa scoata la suprafata trauma emotionala si sa supuna pacientul unui proces de catharsis eliberator si vindecator.
Poate cele mai frecvente situatii cu care se confrunta tinerii in prezent, sunt complexele de inferioritate masculine (generate de existenta unor anumiti parametri fizici in comparatie cu cei considerati standard, de capacitatea limitata de a oferi satisfactie intr-o relatie erotica, de disfunctiile sexuale masculine), dar si feminine (legate de aspectul fizic, capacitatea redusa de a-si asuma rolul feminin intr-o relatie afectiv-erotica, existenta unor anumite disfunctii sexuale feminine). Aici, desigur, intalnim probleme de natura somatopsihica, legate, evident, de aspectul fizic, si gradul de abilitate erotica asociat acestuia. Se pune si problema unui spirit competitiv, subiectii incercand sa se situeze cat mai sus intr-o ierarhie a performantelor sexuale. In conditiile in care acestia valorizeaza foarte mult latura erotica, mai ales sub aspect cantitativ, apar, evident, frustrari consecutive unor performante modeste, ceea ce le reduce semnificativ stima de sine si autovalorizarea generata de felul in care sunt apreciati de anturaj.
Cu siguranta despre fiecare dintre aspectele enumerate in cadrul acestui articol se poate vorbi mult mai pe larg, dar aici dorim doar sa realizam o introducere in subiect, invitand persoanele care pot manifesta astfel de probleme la un dialog constructiv cu un psihoterapeut.
Articol realizat de Minola Iuliana BRATOVEANU, psihoterapeut
Cabinet individual de psihologie - Bratoveanu Minola Iuliana
Articole asemanatoare:
Complexele psihosexuale
Intrebari stanjenitoare
Sexualitatea la Freud si Jung
Alte subiecte postate de Minola Bratoveanu
Deprimarea, nevoia de a distruge propria persoana
Psihosomatica - un curent actual in psihologie si medicina
Deprimarea, nevoia de a distruge propria persoana
Psihosomatica - un curent actual in psihologie si medicina