Deprimarea, nevoia de a distruge propria persoana

[Minola Bratoveanu]

Depresia - traumele emotionale reprezinta cauza a numeroase afectiuni psihoemotionale. Nesatisfacerea dorintei conduce la frustrare care se poate manifesta sub urmatoarele forme: furie sau deprimare.

Una dintre principalele motivatii ale fiintei umane, de-a lungul filmului existential, o reprezinta dorinta. Unii cand vorbesc despre dorinta se refera la motivatia sexuala ("fructul oprit"), dar dimenisunile fenomenului sunt cu mult mai mari.
Oamenii doresc cele mai variate lucruri, acestea fie mai usor sau mai dificil de obtinut, mai concrete sau mai abstracte (gen: bani, bunuri materiale, cadouri, functii importante, titluri profesionale, relatii sexuale sau alte satisfactii de ordin fizic - masaj, sport, spa etc, relatii interumane stabile, aventuri fabuloase, exotice, faima intr-un anumit domeniu, succes, recunoastere sociala s.a.m.d). Fiecare dintre noi ne dorim cate ceva din toate acestea.
Cand dorinta respectiva se materializeaza, persoana este satisfacuta, are o stare de confort afectiv-emotional.

Dar daca dorinta nu i se indeplineste, toata incarcatura afectiv –emotionala investita se transforma in frustrare, care poate avea doua genuri de manifestari:
- furia sau nevoia de a distruge in exterior persoanele sau obiectele ce au constituit obstacole in materializarea dorintei;
- deprimarea, tristetea sau melancolia, adica nevoia de a distruge propria fiinta, ce este culpabilizata pentru incapacitatea de a-si satisface dorinta.
Reactiile de furie sau agresivitate devin, mai devreme sau mai tarziu, tot reactii depresive, caci persoana incepe sa regrete actiunile cu consecinte uneori ireparabile, realizate sub influenta furiei (ajungandu-se tot la autoculpabilizare, la tendinte evidente sau mascate de autodistrugere).
Depresia (melancolia) este asadar o importanta problema pentru un psihoterapeut. Unii subiecti isi recunosc tristetea, ii cunosc si cauza („am pierdut...”, „ mi s-a furat...” etc.), fiind mai sinceri cu ei insisi. Altii, in schimb, nu isi recunosc starea de deprimare si incearca sa o mascheze, sa o nege. Ei pot uneori sa nu fie constienti de cauzele adanci ale melancoliei lor (avand niste reactii inconstiente la evenimentele neplacute in care au fost implicati).
A doua categorie de pacienti depresivi poate fi o provocare pentru psiholog. Uneori, aceste persoane atrag atentia prin actiunile lor:
- refuza sa manance, fara ca anorexia lor sa fie motivata de nevoia de a fi supli, de a avea „silueta de manechin” sau de obezitate (mesajul inconstient este „vreau sa mor prin infometare”);
- se urca la mari inaltimi uneori fara o motivatie aparenta (mesajul este „vreau sa cad de acolo si sa mor”);
- alteori consuma alimente si/ sau bauturi pe care nu le tolereaza avand apoi reactii digestive negative (mesajul inconstient este „vreau sa mor intoxicat sau otravit”);
- se implica in actiuni periculoase, dificile, cu potential de accidentare sau traumatizare (mesajul inconstient este „vreau sa mor violent”) etc.
Un caz ce se incadreaza foarte bine in acest context este cel al faimosului scriitor american Ernest Hemingway. In ultimele decenii ale vietii sale, tendintele sale autodistructive , in contextul unei depresii profunde , persistente, au fost foarte evidente. Scriitorul s-a implicat in episoade ale razboiului civil din Spania, in confruntari ale celui de al doilea razboi mondial, a avut multiple accidente de motocicleta si de automobil. A sfarsit in 1961 prin sinucidere (fiind constient ca si tatal sau sfarsise tot ca sinucigas).
Dorinta profunda de a muri (sau de autodistrugere) a depresivului, ca raspuns la esecul realizarii dorintelor sale, este cea cu care psihologul trebuie sa se confrunte si sa ajute subiectul sa o depaseasca. Daca nevoia de moarte este depasita, pacientul poate regasi bucuria vietii, cel putin intr-o anumita masura, sau poate retrezi in sufletul sau legatura afectiva cu lumea inconjuratoare, cu oamenii din preajma si mai ales cu propriul suflet si propriul corp.
Depresia sau melancolia este o stare psihica negativa cu impact nefavorabil asupra intregului organism, afectand: sistemul imunitar, aparatul digestiv, aparatul cardio-vascular, sistemul muscular, structurile nervoase, aparatul urinar etc.
Contractia afectiv-emotionala a subiectului se somatizeaza printr-o contractie sau o restrictionare a intregului organism (ca si cum la nivel inconstient, s-ar fi dat sistemului organic comanda de autodistrugere).
Psihoterapeutul incearca, in aceste conditii sa ajute pacientul apasat de tristete sa regaseasca sau sa identifice in el insusi resursele sau motivatiile care sa-l ajute sa depaseasca starile emotionale negative cu care se confrunta.

Articol realizat de Minola Iuliana BRATOVEANU, psihoterapeut
Cabinet individual de psihologie - Bratoveanu Minola Iuliana

Articole asemanatoare:
Depresia... mai mult decat tristetea
Poate fi redus riscul aparitiei depresiei
Fantasmele depresive
Episodul depresiv major
Sa invingem depresia