Episodul depresiv major

[Gabriela]

Intre 10% si 25% dintre femei si intre 5% si 12% dintre barbati au un episod depresiv major. Aceste episoade au un rol cheie in dezvoltarea tulburarii depresive majore. De obicei, cei care se confrunta cu aceasta problema trec printr-o perioada de cel putin doua saptamani in care dispozitia este perturbata aproape toata ziua. Se observa o tristete care nu poate fi justificata de persoana in sine si nu exista nici motive care sa explice o astfel de reactie. De asemenea, activitati care altadata erau facute cu placere acum nu mai prezinta niciun interes. Cele mai multe persoane descriu aceasta dispozitie ca fiind una in care “nu au chef de nimic pentru ca totul este fara rost”. Desi in general neaga tristetea, aceasta poate fi observata foarte usor de cei din jur, pentru ca fata lor arata ca si cum ar fi la un pas de a izbucni in lacrimi.

Toate acestea sunt semnale care ar trebui sa atraga atentia atat persoanei in cauza cat si apropiatilor. Insa, cei care trec printr-un episod depresiv major sunt coplesiti de trairile lor si constientizeaza destul de putin ceea ce se li se intampla. Acesta este si motivul pentru care suportul celor apropiati este un factor deosebit de important. Familia sau prietenii, prin intrebari care sa indice ca au observat niste modificari semnificative in dispozitia lor, ar putea sa-i conduca la identificarea problemei cu care se confrunta. Remarcand schimbarile prin afirmatii de tipul: “am observat ca in ultima vreme esti mai tot timpul trist”, “desi inainte te intalneai deseori cu prietenii, acum ii eviti”, “deseori imi spui ca esti obosit, desi vad ca nu esti implicat in nicio activitate” etc - cel ce trece printr-un episod depresiv major ar putea sa inteleaga din ingrijorarea celorlalti ca ceva se intampla.
Cand cei din anturajul imediat ignora aceste semnale, gandind “nu-i nimic, este doar prost dispus”, desi aceasta proasta dispozitie dureaza de ceva vreme, ii fac un deserviciu acelei persoane. Uneori, ca urmare a unor convingeri de genul “nu ma bag unde nu-mi fierbe oala” sau “nu-i treaba mea”, cei dragi trec prin suferinte crunte si nu li se ofera prilejul de a vorbi despre perspectiva pesimista pe care o au in privinta vietii lor.
In cazul unora dintre persoanele care trec printr-un episod depresiv major, gandurile - “nimic nu mai are sens, totul este degeaba” - sunt acompaniate de dorinta de a renunta la viata. Nu sunt putini cei care au avut primele ganduri de sinucidere in timpul unui episod depresiv major.
Cele mai semnificative modificari care au loc in timpul derularii unui episod depresiv major sunt: cresterea sau scaderea apetitului si implicit a greutatii; izolarea in plan social; micsorarea dorintei sexuale; perturbarea somnului prin secvente repetitive de insomnie sau hipersomnie; agitatie sau lentoare psihomotorie; oboseala, desi efortul pentru realizarea unor sarcini a fost destul de mic, ideatie suicidara, dificultate in luarea unor decizii, sentimente de inutilitate si de autoblamare.
O parte dintre aceste simptome, minim 5 din lista (conform DSM-IV) se mentin chiar si pentru o perioada mai mare de 2 luni, ajungand chiar si la 6 luni in lipsa unei interventii, si provoaca deteriorare in plan social si profesional. Ele sunt prezente in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, pentru o perioada de minim 2 saptamani.
Totusi, daca tristetea si pierderea interesului pentru anumite activitati sunt explicate de existenta unei perioade de doliu, atunci aceste stari sunt normale si pot fi acceptate.
Aceste simptome sunt semnale de alarma daca functionarea in diverse domenii de activitate este alterata semnificativ si persista pentru o perioada mai lunga de timp.
Golul pe care-l simt unele persoane in suflet in timpul unui episod depresiv major poate conduce la punerea in practica a ideilor de renuntare la viata.
Acesta este si motivul pentru care dorinta de izolare, sentimentul de inutilitate, asumarea unor vini imaginare, refuzul de a participa la unele activitati distractive, prezente in episodul depresiv major, trebuie combatate cu tarie prin implicarea familiei si a prietenilor in depasirea acestei perioade.
De asemenea, solicitarea sprijinului unui psiholog poate aduce foarte mari beneficii in rezolvarea acestei situatii, greu de gestionat de unul singur.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

Articole asemanatoare:
Depresia... mai mult decat tristetea
Poate fi redus riscul aparitiei depresiei
Deprimarea, nevoia de a distruge propria persoana
Fantasmele depresive

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?

[Gabriela]

[sorinpetoanca]

exista si depresie cronica? Adica asa cum am eu?

[Gabriela]

Buna Sorin,

prin cronic se doreste sa se indice o boala/afectiune/tulburare:
- cu evolutie lenta,
- care se prelungeste pe o perioada lunga de timp,
- greu de inlaturat.

Daca tu crezi ca ai o tulburare depresiva sau ai trecut printr-un episod depresiv major, ar fi bine sa consulti un specialist. Acesta iti va putea pune un diagnostic in urma unui interviu clinic.