Conflictul interpersonal, prevenire, rezolvare

[Georgiana Bugeag]

Conflictul se refera la o stare de tensiune create intr-o forma de interrelatii sau in confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. In general, a fost definit dupa perceptia traditionala, adica a fost limitat la forma sa violenta. Dar conflictul nu inseamna numai violenta. Cele mai multe dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul ca diferite grupuri isi urmaresc propriile interese si, ironic, acestea sunt in detrimentul colectivului. Astfel, alegerile care sunt satisfacatoare din punct de vedere individual devin amenintatoare din punct de vedere colectiv, cand ceilalti aleg la fel. Conflictul este o ciocnire, o lupta intre motive, tendinte, interese si atitudini opuse greu de conciliat sau ireconciliabile.

Conflictele sunt inevitabile in viata individului si multe dintre ele pot fi depasite prin optiuni in favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. O parte dintre ele pot fi prevenite printr-o serie de tehnici.
Ascultarea activa este o tehnica de conversatie folosita in trei scopuri: informare, suport moral/consiliere/linistirea celuilalt si raspuns la atacul verbal. Cand ascultam activ, ne centram pe celalalt, nu pe noi: ii observam emotiile si sentimentele - atenti fiind la expresivitatea limbajului verbal si non-verbal, punem intrebari, il incurajam sa vorbeasca si ne asiguram ca am inteles corect. Vom evita orice comportament inhibitor sau blocant pentru celalalt.
Prin exprimarea asertiva se aduce la cunostinta celuilalt, intr-un mod inofensiv, impersonal, situatia care incomodeaza, efectele acesteia asupra propriei persoane si starea care se doreste a fi obtinuta.
Puterea este implicata in toate conflictele, dar numai un echilibru al puterilor, real sau perceput, face posibil conflictul.
Exista trei moduri de baza in care este utilizata puterea: metoda normativa de aplicare a puterii (numita si persuasiune), metoda utilitara (recompensa) si metoda coercitiva (pedeapsa). In conflict, puterea poate fi utlizata voluntar sau inconstient, evident sau implicit, ea nu poate fi echilibrata, ci doar asigura anumite sanse la intrarea in conflict. Puterea partilor creste in paralel, ea nu este o cantitate fixa care se redistribuie.
Stima de sine poate fi stimulata prin: intaririle pozitive, crearea si/sau valorificarea sanselor de succes, folosirea metalimbajului in evaluarile negative, complimentarea.
Complianta este o forma a influentei sociale definita drept modificarea atitudinilor si comportamentelor tintei ca raspuns la dorinta agentului de schimbare. Se obtine prin comunicare persuasiva, dar si prin tehnici de manipulare a cadrului interactional.
Conflictele pot fi rezolvate prin doua metode, si anume metoda victorie-victorie si metoda negocierii.
Metoda victorie-victorie face parte din categoria abordarilor constructive, cooperante, conducand la lichidarea definitiva a conflictului gratie satisfacerii integrate a nevoilor de baza a ambelor parti. Ea este principiul universal pentru rezolvarea conflictelor. Metoda parcurge etapele: formularea problemei, identificarea partilor implicate, cunoasterea nevoilor reale, gasirea punctelor de intalnire a nevoilor, generarea de solutii posibile (brainstorming), cooperarea, transformarea adversarului in partener pentru alegerea unei solutii acceptate ca definitive de ambele parti.
Negocierea este o discutie intre parti pentru rezolvarea unei probleme comune. Ea poate fi de trei feluri: informala (cotidiana, procedurala), episodica (prescurtata si secventiala) si formala (se foloseste in multe forme de rezolvare a conflictelor).
Tipuri de negociere: conflictuala si cooperanta, personala, comerciala sau politica, intre doua persoane sau “n” persoane, directa sau prin intermediari, deschisa-secreta, verbala-scrisa, individuala-in echipa etc.
Conflictele interpersonale apar in special in stadiile-cheie ale relatiilor: initierea, mentinerea, schimbarea si incheierea. Initierea desemneaza stabilirea relatiei, a regulilor si asumarea rolurilor.
Mentinerea se refera la procesul prin care relatia exista si se face fata presiunilor externe si interne.
Schimbarea apare ca reactie la presiunile interne sau externe, este cauza cea mai importanta a conflictului, in special cand schimbarile nu sunt discutate si acceptate impreuna.
Desi, deseori relatiile se incheie ca rezultat al conflictului, adesea conflictul este cauzat de procesul incheierii in sine, prin “moartea naturala” a relatiei (rutina, uzura).
Conflictul, cand este rezolvat eficient, poate sa intareasca si sa stabilizeze relatia sau poate duce la o noua relatie, pozitiva.

Articol realizat de Georgiana Bugeag, licentiata in Psihologie

Articole asemanatoare:
Comunicare si conflict
Conflictul interpersonal: sursa de stres la serviciu
Optimizarea comunicarii interpersonale

---

Alte subiecte postate de Georgiana Bugeag

Metoda ABA (Applied Behavior Analysis)