De unde provine aceasta retinere?
Daca am avea posibilitatea sa privim ca pe un ecran primii nostri ani de viata, probabil ca am gasi cheia la multe dintre comportamentele noastre, care intr-un fel sau altul ne provoaca mari dureri de cap.
Perioada copilariei este cea in care se formeaza schemele cognitive si comportamentale prin interactiunea cu mediul inconjurator. Ceea ce se invata acum, in aceasta perioada, este raspunsul la multe dintre intrebarile pe care ni le punem mai tarziu in legatura cu persoana noastra.
Copiii au tendinta de a spune multe lucruri fara sa se cenzureze, cand o persona de referinta nu le stavileste suvoiul cuvintelor. O mare parte din aceste cuvinte nu reprezinta nimic pentru ei, ci este doar modul de a interactiona si socializa cu cei de aceeasi varsta.
Totusi, teama parintilor ca acestia sa nu dezvaluie ceva din intimitatea lor, lucruri care ar putea sa le afecteze imaginea pe care si-au creat-o in exterior, conduce la impunerea de interdictii si cenzurarea atenta a cuvintelor.
“Ai grija ce spui, sa nu ma faci de rusine!” este o expresie auzita obsesiv de copilul care tocmai a fost condus la gradinita, la scoala, sau lasat in mijlocul prietenilor de joaca. Cei mari uita ca la aceasta varsta este cam greu sa intelegi si sa deosebesti care sunt subiectele permise de a fi discutate si care nu.
Bineinteles ca parintii nu se tem de evaluarea partenerilor de joaca ai copiilor, ci de cea a adultilor care-i supravegheaza pe acestia. Cand copiii nu reusesc sa cenzureze schimbul de “informatii” cu ceilalti, dojenile sunt pe masura si uneori aplicate si fizic.
Conflictul psihic apare la copil ca urmare a faptului ca nu intelege de ce este pedepsit, el doar a spus ceva ce a auzit sau vazut. Astfel, asociaza exprimarea libera cu pedeapsa, fapt ce mai tarziu se va regasi, la nivel inconstient, si in relatiile interindividuale.
Din cauza fricii de a nu fi judecati negativ de ceilalti, parintii tind sa ignore ca mai important este cum se va dezvolta copilul lor si-i aduc acestuia daune care se vor observa in diversele tipuri de relatii pe care le va avea.
Copilul care si-a insusit interdictia de a se exprima liber poate fi usor de observat: nu ridica niciodata mana ca sa raspunda in timpul orelor de scoala; chiar daca este indragostit, va ezita sa-i spuna persoanei adorate ce simte pentru ea; ca student, desi ar putea sa se laude cu cunostintele sale intr-un anumit domeniu, isi va spune punctul de vedere doar daca va fi nevoit; in relatiile interindividuale nu are niciodata initiativa, intotdeauna ceilalti decid; ca profesionist va avea grija sa nu atraga prea mult atentia asupra sa; ca parinte le va cere copiilor sa pastreze regulile care asigura protejarea imaginii de “familia perfecta”. Dupa cum se observa, ne intoarcem de unde am plecat.
A trai intr-o “imbracaminte” care nu ti se potriveste provoaca multa furie, care va fi indreptata de cele mai multe ori impotriva persoanelor din apropiere.
Singura modalitate de a scapa din acest cerc vicios este identificarea aspectelor care nu ne fac placere, evaluarea prejudiciilor pe care ni le aduc si corectarea lor in masura in care decidem ca dorim o schimbare.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu
Articole asemanatoare:
Rolul mamei si rolul tatalui in cresterea copiilor
Legile copilariei
Factori ce duc la deteriorarea relatiei parinte-copil
Traumele copilariei
Indulgenta
