Pentru a intelege sensul analizei institutionale si rolul sau este necesar sa analizam cum se intampla lucrurile si de ce sunt atat de importante institutiile in viata noastra.
Pentru aceasta am sa ma bazez pe teoriile formulate de Didier Anzieu si Enrique Pichon-Riviere.
Despre ce este vorba? In mod obisnuit, dupa cum spune Anzieu, schimburile umane sunt de doua feluri – tehnice, manifeste, explicite. Este ceea ce se schimba efectiv, sunt cuvinte, acte, obiecte, cereri pe care oamenii le schimba intre ele. Este echivalentul continutului manifest. Dar acest schimb permanent care este important si vizibil pentru manageri, pentru productivitate se desfasoara pe un fundal latent. Adica, acesti oameni au trairi, sentimente, vise, idealuri cu care vin in grup. Putem sintetiza spunand ca membrii institutiei au o viata fantasmatica care interactioneaza si influenteaza, favorizand sau defavorizand schimburile manifeste.
Fantasma are din acest punct de vedere un rol de organizator. Ea poate sa aseze lucrurile in favoarea scopului manifest sau impotriva acestuia. Fiecare institutie, fiecare firma este o propunere a unei fantasme. Faptul ca un manager constata ca schimburile manifeste, tehnice nu mai functioneaza si toate masurile luate par a se lovi de un zid are ca sens ca interventia este necesar sa se desfasoare in plan fantasmatic, adica are ca sens miscarile inconstiente pe care grupul prin membrii sai le are.
Interventia psihologului intr-un grup genereaza o situatie care ia doua formule general valabile:
- O angoasa persecutorie care ia forma spionului.
A venit sa afle secretele noastre, este omul care ne urmareste, ne citeste gandurile etc. O atitudine de angoasa prin care grupul se aseaza inconstient impotriva schimbarii. Astfel, grupul se uneste ceea ce constituie o aparare fata de propria angoasa.
- O angoasa depresiva care ia forma inutilitatii.
Noi nu reusim sa facem nimic, noi nu putem schimba nimic, noi nu reusim sa facem asta. Aceasta devine o forma de inutilitate, de opozitie si de spaima pe care grupul o traieste si pe care incearca sa o evite.
Psihologul este pus in situatia de a spune aceste lucruri. Dar asta este imposibil pentru ca fiind un continut inconstient, nu ar fi decat o interpretare salbatica prin care un ceva spus are rolul de a descarca o angoasa si nu de a oferi ceva institutiei. Forma pe care o gaseste psihologul este treaba lui, de a construi o interventie institutionala prin care aceste lucruri sa devina posibile. Una din modalitatile de interventie este psihodrama psihanalitica, alta este data de posibilitatea de a prezenta diferite lucruri. Oricare ar fi forma tehnica, la baza raman asociatiile libere grupale prin care un grup are acces la continuturile inconstiente ale membrilor sai.
Construind cadrul in care asociatiile libere grupale sa devina posibile, psihologul poate prin interpretari sa restituie grupului ceea ce se intampla in fapt. Iar prima piedica este cea precizata mai sus – angoasa grupala care se manifesta si pana aceasta reuseste sa fie inteleasa, interventia este sortita esecului. Fiecare grup are capacitatea de a se analiza, de a se interesa de propria persoana. sa nu uitam ceea ce spunea Rene Kaes ca in institutii, oamenii depun continuturile psihotice care sunt primele continuturi cu care incepe viata fiecaruia.
Articol realizat de Claudiu Ganciu, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Claudiu Ganciu
Alte subiecte postate de Claudiu Ganciu
Psihanaliza legaturilor, autismul – in sfarsit o terapie?
Anxietatea de examen
Ce poate sa fie si sa nu fie agresivitatea?
Fantasmele depresive
Tu nu poti!
Psihanaliza legaturilor, autismul – in sfarsit o terapie?
Anxietatea de examen
Ce poate sa fie si sa nu fie agresivitatea?
Fantasmele depresive
Tu nu poti!
