Sanatatea – un nou ideal?

[Claudiu Ganciu]

In conflictul dintre dorinta si cenzura ei lupta este permanenta. Este atat interioara cat si in aspecte exterioare. Referitor la persuasiunea mesajelor si cum ne aparam de ele, as spune ca daca reluam mesajele care fac apel la sanatate, vedem cu usurinta ca ele au o singura tinta – toate se refera la placeri. Fumatul, alcoolul, hamburgerii sunt vazute ca modalitati de satisfacere a placerilor, de satisfacere a unor dorinte, a unor nevoi proprii.
Mesajele au un singur scop – sa obtina o abstinenta. Fumatul, alcoolul, hamburgerul sunt periculoase prin urmare este necesar sa fie eliminate. Eu nu ma refer la corectitudinea sau incorectitudinea mesajelor ci la tinta lor. Aceasta este interdictia in numele unui ideal dat (sanatatea cel mai adesea) a unui scop pulsional sau obiect pulsional.

Acest ideal este de obicei inversat – sanatatea este amenintata deci exista un pericol. Adica daca vei realiza pulsiunea respectiva, iti vei pierde sanatatea si vei muri, cum de altfel si scrie foarte clar pe pachetele de tigari. Sa vedem cum mai putem citi aceste mesaje:
Daca iti vei realiza placerea, vei muri.
Persuasiunea vine din acest permanent mesaj pe care il primim inca de la nastere, placerea este necesar sa fie interzisa, oprita, intarcata. Fara aceasta interdictie nu am putea lua in considerare cresterea noastra, fara interdictia suptului nu putem evolua, fara interdictia de a face ce iti place in acel moment, la gradinita sau la scoala, nu am putea sa ne inscriem in randul grupului. Anumite interdictii sunt necesare, ele pot sa fie circumscrise termenului de castrare, mai aproape de sensul dat de Dolto. Dar pana unde merge aceasta interdictie?
Amenintarea cu sanatatea pare sa faca apel la angoasa mortii. De ce pentru a nu fuma este necesara o amenintare atat de puternica? Ma refer la fumat pentru ca acolo apare foarte clar (fumatul poate ucide) in timp ce in celelalte surse luate in colimator amenintarea apare voalat. Am putea spune ca „inamicul” este foarte puternic, ceea ce face necesara o forta atat de mare. Ipoteza care poate exprima cel mai bine acest lucru este ca lupta nu se duce cu actul in sine (a bea, a manca, a fuma etc.), ci cu dorinta de a face actul, cu ceea ce este „pofta”.
Placerea, pofta sunt expresii individuale. Idealurile propuse de societate sunt de regula impotriva autoconservarii sau placerii – „sa ne jertfim pentru binele tarii”, „sa fim saraci si cinstiti”, „sa fim buni cetateni” etc. sunt propuneri de idealuri pe care societatea in ansamblul ei le sugereaza.
Prin aceste mesaje un stat propune un contract narcisic – tu vrei sa fii sanatos, vino cu mine in societate, in grup si nu in individual, in placerile tale egoiste. Aceste mesaje sunt o forma de a fi impreuna intr-o societate in care valori vechi cum ar fi patriotismul, familia, comunitatea sufera de o degradare continua. In locul lor este necesar sa fie promovate altele – se pare ca sanatatea este cea mai frecventa propunere de idealuri.
Sigur ca exista si idealuri financiare, reale, sunt firme care isi promoveaza astfel produsele, exista o dinamica a comertului, dar este o consecinta a faptului ca traim intr-un grup care, si in mic si in mare, afirma individualitatea, dar odata reusit acest lucru apare criza matricei grupale.
Cred ca toate aceste lucruri merita cercetari mai amanuntite facute de cei din domeniu, pentru ca ceea ce se poate afla, astfel, este mai important.

Autor: Claudiu Ganciu, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Claudiu Ganciu

---

Alte subiecte postate de Claudiu Ganciu

Fantasma formativa
Legatura de cuplu si individualul