Calitatea vietii si a iubirii dintre parteneri este determinata de intimitate. Intimitatea este o calitate particulara a apropierii sub aspect emotional-afectiv. Ea incorporeaza atentii reciproce, incredere, responsabilitate, comunicare deschisa, sincera, cooperare reciproca, sprijin si schimb de informatii intre parteneri. Intimitatea este o relatie in cadrul careia valoarea de experienta erotica in cuplu si calitatea ei depind de intensitatea a trei componente: latura motivationala inconstienta-pasiunea, latura emotionala-intimitatea si latura cognitiva-decizia.
Daca latura cognitiva a iubirii se constituie din lucrurile pe care fiecare partener le stie de la altii, latura motivationala cuprinde fie pasiunea ca atractie fizica, in care raportul sexual predomina, fie ca sentiment romantic al indragostirii.
Pasiunea tine de irational si de pulsiunile inconstientului. Iubirea nu poate exista fara pasiune, in schimb pasiunea singura nu este suficienta pentru a garanta stabilitatea unui cuplu.
Latura emotionala a intimitatii rezulta din sentimental de legatura intre parteneri si nu insoteste neaparat dorinta sexuala. Inimitatea este de doua feluri: a fi indragostit - starea de intimitate fuzionala dintre parteneri - si o stare mai slaba ca intensitate, dar mai matura, in care se permite mentinerea si dezvoltarea propriei individualitati si autonomii.
Pentru ca nu se poate trai permanent intr-o stare de fuziune in cadrul cuplului conjugal, de cele mai multe ori, problemele care se ivesc dupa ce trece perioada de indragostire sunt cauzate de lipsa unei anumite distante intre parteneri care perturba comunicarea si dreptul natural la individualitate.
Intimitatea ridica mai multe probleme si are aspecte diferite pe care le voi analiza in continuare.
Teama de intimitate are doua fatete: cuplurile in care se doreste atingerea unui grad mare de intimitate, dar sfarsesc in directia opusa apropierii, si frica de intimitate ce da nastere anxietatii si duce la indepartarea partenerilor.
Exista o distanta ideala intre parteneri, care asigura o stare optima de intimitate, si este data de diferite comportamente care tind uneori sa apropie sau sa indeparteze, ca intr-un dans in care se exerseaza continuu.
Cand intimitatea genereaza conflicte, ele se datoreaza capacitatii de a avea incredere deplina in celalalt, uitand de masurile proprii de aparare si protejare, ori teama de a fi sincer si de a fi tu insuti, cu momentele de slabiciune sau punctele slabe de teama ca celalalt sa nu profite.
Intimitatea nonverbala implica atat elemente individuale cat si relationale. Vorbim de elemente individuale ca fiind capacitatea de a comunica cu corpul intr-o acceptare a sinelui si a propriului corp. Elementul relational se refera la acceptarea partenerului ca atare, in a nu resimti dezgust sau intoleranta fata de manifestarile corporale ale celuilalt. Capacitatea de acceptare a celuilalt este direct proprtionala cu acceptarea propriului corp. Imposibilitatea exprimarii libere prin propriul corp a trairilor si neputinta de a se deschide partenerului este rezultatul unei educatii excesiv de rigide in ceea ce priveste pudoarea. In acest caz, daca intimitatea se manifesta, va produce dezgust, iritare, refuz, reprezentand o alarma serioasa pentru functionarea emotionala a cuplului.
Intimitatea si comunicarea senzoriala tin de canalele senzoriale importante ca miros, pipait si percepti termice. Simturile omului joaca un rol important in comunicarea individului cu lumea, fiindca perceptiile noastre stau la baza simtului realitatii. Astfel, realitatea cuplului exista si se bazeaza pe comunicarile senzoriale care circula liber in interiorul cuplului, adica in intimitatea sa. Comunicarea senzoriala este imediata, nu necesita elaborari cognitive, are un caracter direct si nu se poate preta la confuzii.
Intimitatea si sexualitatea depinde de intelegerea relatiei dintre cele doua, dar si de acceptarea manifestarii diferite la barbat si la femeie. Barbatul tinde sa-si subestimeze pielea ca organ erotic, preferand senzatiile de la nivelul penisului. Femeia este considerata mai sensibila, fiindca suprafata erotico-tactila este mult mai extinsa dar neglijeaza senzatiile erotice ale clitorisului. Cunoasterea reciproca a partenerilor in intimitatea lor sexuala este data de experienta comuna, de erotismul trait care poate genera echilibru intre sexualitate si intimitate. O relatie lipsita de intimitate se mentine numai prin teama reciproca, fie de a nu se separa, fie de a nu deveni prea dependenti, prea fuzionali.
Investigarea intimitatii scoate la suprafata informatii utile in vederea vietii cuplului si a posibilitatilor de evolutie a acestuia. Intimitatea nu este facultativa, ea este o necesitate vitala, fara ea oamenii se simt singuri si abandonati.
Articol realizat de Delia Ciobancan, psiholog
Cabinet individual de psihoterapie - Delia Ciobancan