O femeie care a trait teroarea unui tata tiranic va incerca sa reuseasca in lume uzand de aceeasi autoritate despotica, ea le va face celorlalti ceea ce tatal i-a facut ei, le va impune ceea ce el i-a impus.
Amazoanele devin femei ale datoriei si ale principiilor. In loc sa caute privirea barbatilor, cum fac seducatoarele, ele resping avansurile masculine si merg uneori pana la a dispretui toti barbatii din lume. „Amazoana este o femeie care a adoptat caracteristicile asociate in general temperamentului masculin si identificate cu puterea masculina. Simultan, renunta la capacitatea sa de a stabili relatii afectuoase, capacitate care, de regula, a fost asociata cu feminitatea. In consecinta, amazoana care preia puterea negandu-si capacitatea de a se lega afectiv de alte fiinte, ramane unidimensionala si devine victima caracteristicilor pe care a vrut sa le acapareze.”
Amazoanele sunt:
• femeia superstar;
• fata ascultatoare;
• femeia martir;
• regina razboinica;
Femeia superstar – femeia care incearca sa reuseasca in toate, cu riscul insa de a pierde orice contact cu emotiile sale sub povara responsabilitatilor si a oboselii si de a cadea in depresie. Este femeia care de cele mai multe ori a avut un tata care o trata ca pe un baiat si care a investit in ea propriile ambitii. In loc sa-i respecte diferenta sexuala tatal i-a hotarat o viata si un destin masculin. Iar aceasta femeie va trai perpetuu povara temerii de a fi respinsa daca n devine „baiatul tatei” .
Fata ascultatoare este femeia datoriei si a principiilor, cea care a pierdut orice contact cu spontaneitatea si originalitatea ei.
Femeia martir este cea care se devoteaza total sotului si copiilor, unei cauze sau unei religii, ca si cand n-ar avea dreptul sa se gandeasca si la sine; dar toate nevoile refulate gasesc, pentru a se exprima, cai ocolite: suspine, toane, taceri – ecouri ale unei suferinte pentru care copiii si cei din jurul ei vor plati.
Regina razboinica este cea care se opune cu forta si hotarare irationalitatii tatalui, pe care-l considera un degenerat; ea isi va nega orice tentativa de sensibilitate si-i va interzice chiar sa si iubeasca. Toata viata ei este o lupta, receptivitatea insasi este confundata cu pasivitatea si astfel femeia profunda este suprimata.
(Guy Corneau si June Singer)
