Poti sa previi sinuciderea unei persoane dragi?

[Gabriela]

Avem tendinta de a ne invinovati ca nu am observat sau nu am fost atenti la mesajele transmise de persoanele cu care avem o relatie mai apropiata, cand acestea iau o decizie nefasta. Analizam ultimele discutii, anumite reactii, care abia cum ni se par iesite din tipar, si constatam cu uimire ca a existat o multime de semnale pe care le-am ignorat, desi erau evidente. Concluzia este devastatoare pentru noi, si acceptam cu greu ca am permis ca astfel de lucruri sa se intample. Permisiunea vine insa din propria frica de moarte si din instinctul primar de supravietuire, astfel proiectam dorinta noastra de viata si credem ca si ceilalti se supun acelorasi norme de conservare ca si noi. Din nefericire, sinuciderea reprezinta a 13-a cauza de deces in lume.

Sunt mai multe paliere corelate cu dorinta de autoagresiune: ideatia suicidara - ganduri despre faptul ca viata nu merita traita; tentativele suicidare – dorinta de a trai este insa mai puternica decat dorinta de a muri; si, actul final, sinuciderea – persoana nu gaseste nicio rezolvare pentru problemele sale si se simte ca intr-o inchisoare, iar moartea ii ofera posibilitatea de a evada. Intre aceste paliere nu exista un continuum.
O persoana poate avea ideatie suicidara fara sa ajunga la punerea in practica a ideilor, adica elaborarea unui plan care sa-i permita atingerea scopului. Dar, daca se confrunta cu situatii despre care considera ca sunt provocatoare de o suferinta emotionala prea mare si pe care nu o poate gestiona prin resusele proprii, in orice persoana poate aparea dorinta de sinucidere. Cand aceasta suferinta este perceputa ca fara de sfarsit si de nesuportat, eliberarea prin moarte devine o alternativa.
Tentativele de sinucidere sunt acte prin care individul incearca sa atraga atentia asupra sa, dar exprima si aderarea la gandul “cum ar fi sa…?”. Este bine sa se acorde importanta cuvenita acestor acte, fiindca toti cei care s-au sinucis au dat avertismente sau semnale prin care au reclamat ajutor.
Sinuciderea este o conduita bine cumpanita si voluntara, iar actul este asumat. Dincolo de toate exista doar “da, asta vreau, m-am gandit bine si este cea mai buna solutie pentru mine”. Uneori, sinucigasul poate avea ganduri de genul “or sa-si dea seama ce au pierdut cand nu o sa mai fiu”, prin asta crezand ca va obtine valorizarea sa. Prin implinirea actului, sinucigasul ii pedepseste pe cei de la care a avut asteptari, iar acestea nu s-au confirmat.
O sinucidere are la baza un intreg proces prin care persoanele suicidare au creat un plan despre cum se va intampla, au ales deja locul, timpul si metoda propriilor morti. Pe parcursul derularii acestui proces lanseaza semnale de avertizare: se plang de greutatile din viata lor si de imposibilitatea de a face ceva, spun ca nu mai vad luminita de la capatul tunelului si ca s-au saturat sa mai lupte cu nesansele. Desi pentru majoritatea oamenilor moartea este un eveniment trist si nedorit, pentru persoanele suicidare reprezinta o eliberare de chinuri. Intr-o prima etapa a acestui proces au tendinta de a nu ascunde faptul ca se gandesc la propria moarte, discutii care ulterior vor fi mult mai rezervate in privinta acestei teme. Daca cei din jur sunt atenti la discursul si temele abordate, pot interveni si deturna persoanele suicidare de pe parcursul pe care s-au inscris.
Specialistii, cu ajutorul unor scale si teste, au identificat o serie de motivatii care au condus la actele suicidare: preocupari excesive in legatura cu diverse aspecte ale vietii, depresia, izolarea, valoarea celorlati considerati de subiect ca fiind semnificativi, stilul de viata, dezorientarea, evaluarea de sine negativa, lipsa sperantei, lipsa ingrijirii parentale, stresul in familia de origine, sanatatea fizica, abuzul de alcool, impulsivitatea, nefericirea, simtul esecului, disciplina severa in copilarie, conflictele parentale, violenta fizica sau sexuala.
Factorii asociatii cu un risc ridicat pentru sinucidere sunt: de natura psihiatrica (depresie, schizofrenie, alcoolism, dependenta de un drog), un nivel scazut de serotonina, istorie familiala cu antecedente de sinucidere, medicali (o boala fizica severa) si sociali (inadaptibilitatea).
Statisticile arata ca varsta este un factor important al riscului de sinucidere, dupa 45 de ani procentul crescand semnificativ. De asemenea, barbatii sunt mai predispusi sa renunte la viata decat femeile.
Desi in unele cazuri spitalizarea psihiatrica reuseste sa combata riscul crescut al sinuciderii, nu intotdeauna aceasta interventie este cea mai potrivita. Sprijinul oferit insa de familie si prieteni, prin ascultarea si cautarea de solutii impreuna, este o alternativa mult mai linistitoare pentru cel/cea care doreste sa-si puna capat zilelor.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Iar tipa seful la mine!
Sunt atat de furioasa incat ...!
De ce sta sotul la serviciu peste program?
Oops, am facut-o din nou!
Oare nu sunt o mama buna?