Sa vorbim cinstit despre minciuna - ultima parte

[Mona]

Ce facem cand am depistat ca suntem mintiti? Putem ierta? E bine sa iertam?

„Minciuna e grabita. Adevarul intotdeauna asteapta.”
Al.Vlahuta


Puterea iertarii si terapia prin iertare
Avertisment: A nu stii sa ierti poate sa dauneze serios sanatatii! Poate sa distruga relatiile cu ceilalti.
Iertarea poate sa vindece o relatie deteriorata.
Am descoperit ca suntem mintiti. Ce facem acum? Unii dintre noi devenim frustrati, prudenti, atenti, poate exagerat de atenti, vigilenti in relatiile cu ceilalti. Uneori este cazul sa fim asa, alteori nu. Si totusi, sa ne raportam la situatia in care un apropiat ne minte.
Dupa ce am inteles contextul in care a aparut minciuna, putem hotari sa iertam sau sa nu iertam. Majoritatea oamenilor prefera varianta a doua, desi se pare ca aceasta varianta nu e intotdeauna cea indicata, declansand alte procese secundare.

Sa ne gandim insa la prima varianta – iertarea.

Daca nu iertam, trecutul ne va afecta iar si iar, influentandu-ne sanatatea.
Intrucat mintea si corpul nostru nu functioneaza separat, intre ele exista un continuum - mintea este esenta interioara a corpului, iar corpul este invelisul exterior al mintii, nu putem separa componeta fizica de cea psihica, fiinta este psihosomatica, corpul si mintea functioneaza impreuna, astfel incat anxietatea generata de amintirea unor evenimente neplacute din trecut, in care am fost implicati de persoane pe care inca nu le-am iertat, pot genera simptome si in minte si in corp.
Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertăm este că nu suntem invatati sa facem aceasta si apoi nici nu dorim să iertam. Refuzul de a ierta poate exista in noi pentru ca persoanele de ingrijire pe care le-am avut, familia, nu ne-au invatat sa iertam, ba chiar ne-au invatat ca daca nu iertam suntem superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane.

Şi totuşi... înverşunarea şi ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne fac să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. În noi se dezvoltă „complexul de martir”. Începem să ne plângem singuri de milă. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în starea aceasta.

Amintirea unui asemenea incident (minciuna) neplacut poate deveni periculoasa pentru corp, putand afecta activitatea inimii. Sentimentele negative sunt legate de cresterea tensiunii arteriale, boli coronariene si sunt susceptibile de declansarea altor boli.

Sentimentele negative pe care le dezvoltam in diverse situatii de viata ne impiedica sa mergem mai departe, ne fac sa ne ancoram in trecut, fiind un semnal ca nu am avut capacitatea sa iertam.

Din punct de vedere spiritual, daca nu putem ierta, nu putem iubi. Daca nu avem capacitatea de a iubi, nu avem cum sa inaintam in viata, putem doar sa avem masti si o „zona de confort”.

Puncte de vedere gresite referitoare la iertare:
- iertarea inseamna ca te lasi invadat de eul celui care te-a mintit; fals: prin iertare eliberezi durerea si sentimentele negative;
- daca ierti, te agati de cei care te-au mintit; fals: prin iertare, ne eliberam de chinul gandurilor negative;
- iertarea presupune un singur pas; nu, iertarea este un proces care de cele mai multe ori ia timp; initial experimentam furie, tristete, resentimente; apoi incercam sa gasim sensul celor intamplate, sa gasim motive, sa gasim vinovati; apoi ne dam seama ca din experienta minciunii trebuie sa invatam si o lectie, care a fost „anexata” experientei, apoi incepem sa ne vedem poate chiar pe noi insine cu alti ochi, ajungem sa gasim noi semnificatii ale rolului pe care, poate, chiar noi l-am jucat in acea minciuna, fara sa ne dam seama;
- cel care iarta e slab; din contra, cel care iarta isi manifesta puterea de a alege; a spune „nu pot ierta” inseamna ca il lasam pe cel care ne minte sa ne controleze in continuare viata, fara sa ne dam seama; dar cel care nu poate sa ierte se lasa inca dominat de orgoliu;
- iertarea inseamna ca persoana care ne-a mintit nu trebuie sa se schimbe; incredibil, dar iertarea in sine ii ofera celuilalt oportnitatea de a se schimba. Iertarea poate deschide canale cu ajutorul carora increderea si respectul pot fi recladite, poate sa determine persoana care a mintit sa isi recunoasca greseala si sa se schimbe in bine; dar nu pentru noi, ci pentru ea insasi; iertarea nu trebuie sa fie conditionata.

Sunt multe metode de a ne dezvolta abilitatea de a ierta, insa m-as opri doar asupra uneia: ii poti scrie o scrisoare persoanei care te-a ranit prin minciuna, dar fara a o invinovati, fara a o culpabiliza; poti sa incepi propozitiile cu „Simt ca...” sau „Nu inteleg cum...” Daca tu crezi ca metoda e buna si ca poate sa duca la ceva bun, atunci poti sa-i trimiti ce ai scris; dar daca doar ai intentionat sa faci acea persoana sa se simta prost, atunci poate e mai bine sa nu ii trimiti ce ai scris. Poate e mai bine, in aceasta situatie, sa arzi randurile scrise – ca simbol al eliberarii de ganduri si sentimente care dor.

Intrucat iertarea e un proces complex si de durata, caruia fiecare ii aloca in maniera personala timp si spatiu interior, e bine sa incepem prin a ierta si a vindeca rani mai mici, si apoi sa incercam sa vindecam ranile mai mari. Nu toti invatam iertarea in familie; majoritatea suntem crescuti conform unor tipare care se dovedesc, multe, a nu ne fi utile; iertarea este un atribut al Sinelui evoluat, iar in procesul invatarii iertarii Egoul – Mentalul, loveste si incepe sa lupte, tarandu-ne inapoi in vechea „zona de confort”; cei mai multi, din cauza fricii „merg inapoi cu el”, uitand ca iertarea face adevărate miracole în vieţile celor care o acordă, precum şi în ale celor care o primesc.

Cei care cred in dimensiunea spirituala stiu ca rugaciunea si meditatia ajuta in procesul de vindecare care include iertarea. Unii cred ca iertarea este chiar imposibila fara acces la spiritualitate.
Prin exersarea iertarii vom observa insa ca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare incep sa se schimbe, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Divinitatea nu iartă cum iertăm noi (ganduri preluate din profamilia(dot)ro)
Ce ar fi dacă Dumnezeu ar ierta în modul în care iertăm noi uneori? Noi spunem de exemplu: "Ei bine, te iert, dar nu uit." Cum ar fi să ne spună aşa Dumnezeu? Noi spunem: "Te iert, dar nu mai vreau să am de acum de-a face cu tine." Cum ar fi să ne spună aşa Divinitatea? Noi spunem: "Bine, bine. Acum trec cu vederea, dar dacă se mai repetă o dată, o singură dată, atunci gata." Cum ar fi să ne spună aşa Dumnezeu? Din fericire El nu iartă cum iertăm noi.
Miracolul iertării
Desigur, unii vor avea mereu de obiectat: "Cum te aştepţi de la mine să iert şi să tot iert după tot ce mi-a făcut?" Dacă respectiva persoană ar putea să îi spună aceste cuvinte în faţă lui Isus, uitându-se în ochii Lui, sunt sigur că l-ar auzi spunând: "Dar, dar ce spui de toate gândurile tale rele? Ce spui de datoriile tale? Ce spui de sarcinile pe care ai eşuat să le faci? Ce spui de minciunile tale? Dar de relele făcute cu limba ta ascuţită? De ura ta? Nu ţi-am iertat Eu oare datoria ta cea mare? Şi atunci de ce nu ierţi şi tu acestora?"
Nu există mod mai bun de a scăpa de duşmani
Nu există mod mai bun de a scăpa de duşmani decât prin iertare. Un bătrân a fost odată invitat la radio, spunând în direct: "Mâine voi împlini 90 de ani şi nu am nici un duşman în această lume." Prezentatorul emisiunii s-a mirat: "Extraordinar!" "Da", a spus bătrânul, "toţi au murit înaintea mea." Este şi aceasta o cale dacă vrei să nu ai duşmani: să trăieşti până când îţi mor toţi. Un alt caz: un soldat spaniol era pe moarte. Preotul l-a întrebat dacă şi-a iertat toţi duşmanii. "Părinte", a zâmbit el, "nu am duşmani. I-am ucis pe toţi." Iată altă cale, enorm de distructivă, de a scăpa de duşmani. În fine, să ne amintim de Abraham Lincoln pe care o doamnă l-a întrebat la un moment dat de duşmani: "Doamnă, nu am duşmani. I-am distrus pe toţi făcându-i prietenii mei prin iertare!" Fără îndoială acesta este de departe cel mai bun mod de a scăpa de duşmani.

Articol realizat de Mona Georgescu, psiholog

Articole asemanatoare:
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Minciuna si mecanismele acesteia
Minciuna ca modalitate de modificare a constiintei
Secretele minciunii
Mincinosii
Arta detectarii minciunii
Mitomania, forma patologica a comunicarii
Sa vorbim cinstit despre minciuna - prima parte
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a doua
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a treia
Adevarul sau minciuna
Viata intre adevar si minciuna
Legatura dintre personalitate si minciuna

---

Alte subiecte postate de Mona

"Proces verbal la bucuria de maine"
Universul prenatal si puterea vietii intrauterine
Din universul prenatal, intre mama si tata
Diagnostic: prea multa Umbra!
Sa vorbim cinstit despre minciuna - prima parte