VIATA INTRE ADEVAR SI MINCIUNA

[CONSTANTA VASILE]

De ce ne sperie adevarul? De ce oamenii, din ce in ce mai mult, ajung sa fuga de adevar si sa se piarda in minciuna?
De ce oamenii, in incercarea lor de a obtine ceea ce vor, se folosesc de minciuna, cum mai pot ei sa se bucure de ceea ce au obtinut prin frauda. Cum se face ca oamenii au ajuns sa isi doreasca lucruri care nu le sunt proprii

Prin atata publicitate si prin atata manipulare oamenii au ajuns sa isi doreasca lucruri pe care nu si le doresc, au ajuns sa aiba scopuri straine sufletului lor, au ajuns sa lupte pentru cauze care nu semnifica nimic personal. In incercarea de a-si atinge scopurile artificiale, insuflate, parazite, oamenii au inceput sa recurga la cele mai josnice metode: minciuna, simularea, frauda, inselaciunea, escrocheria, talharirea.

Oamenii nu se pot bucura de obiectivele atinse daca nu se simt merituosi, iar un om care inseala pentru a obtine ceva, nu se simte concordant cu sine. Orice om are un cenzor intern care nu se opreste niciodata din lucru. Vazand ca nu se simte bine nici acum, desi scopul a fost atins, se gandeste ca trebuie sa faca altceva, sa obtina altceva, ceva daca se poate cat mai greu de atins, ceva ravnit de toata societatea, ceva care sa ii lase pe toti cu gura cascata, dar evident ceva de care el nu are nevoie. Odata ajuns aici sansele de iesire din acest cerc vicios sunt reduse. E ca si cum societatea, prin diverse mijloace, ii spune omului ca setea nu se potoleste doar cu apa, ci cu apa si sare, iar omul respectiv nu se mai poate satura niciodata. Unii dintre ei ajung sa bea atata apa cu sare incat explodeaza in nevroze sau chiar in psihoze.

Cat de greu este sa renunti la autoinselare! Minciuna exista de cand lumea, la fel si autominciuna. Numai ca in ultimul timp manipularea, deci facilitarea oamenilor de a se autominti, este din ce in ce mai puternica si mai dorita de un anumit segment din societate. Fara sa isi dea seama, acestia din urma sunt si ei la randul lor victime ale aceluiasi sistem si ale aceluiasi cerc vicios descris mai inainte.

Idealurile oamenilor de azi au ajuns sa fie din ce in ce mai inalte si din ce in ce mai realiste, date fiind capacitatile persoanei. Un cersetor isi doreste sa ajnga presedinte, un hot vrea sa fie judecator, un idiot vrea sa se faca savant, un elev mediocru vrea sa devina student si sa isi iai licenta in drept etc. De ce toate acestea? Pentru ca ii intereseaza domeniul, pentru ca le place sa practice aceste meserii, pentru ca au aptitudini, pentru ca li se potriveste personalitatii lor? Nu pentru ca asa ar avea putere, pentru ca nu pot sa accepte nimicnicia umana, pentru ca societatea promeveaza egalitatea prost inteleasa, pentru ca suntem invatati ca scopul scuza mijloacele, pentru ca exista oamenii fara calitati care se bucura de privilegii dincolo de nasul lor, pentru ca valorile sociale tind sa scape logicii. Pentru ca oamenii au ajuns sa aprecieze valorile materiale mai mult decat pe ei insisi. Pentru ca oamenii au ajuns sa isi vanda rinichii pentru o masina, pentru ca toti vrem sa ne permitem toate tentatiile actuale, pentru ca nu suntem invatati sa ne bucuram de viata din noi. Vrem sa ne facem economisti pentru ca se castiga bine, vrem sa ne facem programatori pentru ca se castiga bine, notari, avocati, politicieni etc. Pentru ca se castiga bine. Unde suntem noi in toate astea? Unde? Cum ma justifica pe mine o bancnota de 100 de dolari? Cum imi explica ea mie existenta? Cum ma face pe mine o masina de 50 000 de euro sa ma simt om si sa simt ca exist si ca am un loc in universul asta? Cum?

Cum se poate ajunge sa furam dragoste? Cum e posibil sa inseli un om ca sa profiti de trupul sau? Cum sa minti ca sa atragi pe cineva? Cum sa te vinzi acoperit de smacuri? Cum poti sa iti incoresetezi sufletul ca sa para mai suplu? Cum sa accepti sa fii mintit de o carcasa? Cum sa te prinzi in hora sociala fara ca macar sa ai o rezerva de suflet curat. Cum ajung oamenii sa se arunce in oceanul de minciuni fara vesta de salvare. De unde atata disperare? Incotro se indreapta lumea in ritmul asta? Spre ce tinde? Unde vrea sa coboare?
Cum sa mai poti sa inveti un copil sa fie responsabil si sa isi asume toate faptele, cand se simte rusinat daca nu minte? Cum sa mai poti spune „doamna profesoara, nu am scris tema” cand insasi doamna profesoara asteapta de la tine o minciuna cat mai buna ca sa nu cumva sa para proasta daca te iarta? Cum sa nu fugi alaturi de prietenii tai cand din greseala spargi geamul vecinului cu mingea si sa spui ca nu stii cine a facut-o, cand a doua zi s-ar face misto de tine si cand insasi parintii tai ti-ar spune „de ce nu ai fugit si tu ca toti ceilalti?”. Cum sa dai o nota mica unui elev care nu prea a invatat cand ceilalti profesori i-au dat numai 10. Cum sa nu iei spaga, cand colegii tai te-ar privi scarbiti ca le strici toate socotelile. „uite la asta vrea sa schimbe el lumea”. Cum sa iti mai doresti sa mergi la teatru cand toti prietenii tai merg la discoteca in fiecare seara? Cum sa iti doresti sa te casatoresti cu fata pe care o iubesti, cand insasi ea iti spune ca nu vrea nici o obligatie. Cum sa iti traiesti propria viata si nu una inventata ca sa satisfaca dorinta poporului.
Cum sa te lupti cu neadevarul si minciuna cand traiesti direct in ea. Cum poate un elev sa nu isi doreasca sa fie avocat sau doctor, desi el are calitati intelectuale medii, cand profesorul ii da note mari si il lauda pentru ca este copilul sponsorului scolii, sau copilul directorului. Cum am putea sa ii spunem copilului nostru ca banii nu sunt atat de importanti cand la televizor vede in fiecare zi ca oamenii se omoara pentru bani si pentru putere? Cum se mai pot promova astazi valorile umaniste si drepturile omului cand insasi cei care le promoveaza le incalca? Cum sa mai putem sa ne exprimam sentimentele cand stii ca altul va profita de tine? cum sa iti destainui propria identitate si cum sa fii sincer cand nu ai incredere nici in fratele tau? Cum sa mai ajuti un cersetor cand stii ca cersetoria a ajuns o afacere?

Lumea a incetat sa mai caute sensul vietii si s-au apucat sa inventeze ei singuri unul cat mai superficial posibil, dupa posibilitati. Cineva care vrea sa scoata si el un ban a inceput sa vanda scopuri in viata gata facute. Daca vrei ti le dau si gata traite. Poti sa stai in fotoliul tau luxos si eu trag viata prin fata ochilor tai. Daca vrei iti vand un loc in parlament, te fac director si daca vrei te fac si educator sau profesor. Depinde ce nevoie si ce frustrari ai tu. Daca ai bani te fac ce vrei tu. Intelegi ? dar, ce te faci daca nu ai bani? Pai te apuci ca disperatu sa faci bani pentru ca asa ai invatat ca banii pot cumpara totul si ca banii sunt numitorul comul al tuturor lucrurilor.

Cum sa nu minti cand daca ii spui tatalui tau ca ai luat 4 la scoala te bate de nu te vezi. Iti vrea binele, sa ai ce nu a avut el, sa realizezi ce nu a fost in stare el. Dar, cum o sa te superi pe el? Stii bine ca iti vrea doar binele, te iubeste, nu? Da, te iubeste, dar daca nu ti-ar implanta tie toate semintele nerodite la el. Daca nu te-ar inscrie la scoala indeplinirii dorintelor lui. Cum sa nu te minti si sa spui „da domnle vreau sa fac facultatea de medicina ca sa il ajut pe tata care e atat de bolnav si care se vaita ca s-a imbolnavit din cauza mea?” Cum sa te faci sofer de raliu cand mama ta nu suporta nici sa mergi cu bicicleta prin curte spunand ca e periculos? Cum sa ai curaj sa iesi cu o fata de care te-ai indragostit cand mama ta ti-a vorbit atata despre curvele care ti-au furat tatal? Cum sa pretuiesti un barbat cand tatal tau te batea si te injura cand erai mica? Cum sa ii spui unei fete ca o iubesti cand mama ta alcoolica iti spunea ca nu esti bun de nimic?

Un om matur nu va minti niciodata. Nu ii va fi frica sa isi asume raspunderea pentru ceea ce face si simte si gandeste.

Cum sa nu iti fie frica de doctori si sa refuzi sa mergi la ei cand in copilarie aiu dat peste unu care nu dadea doi bani pe durerea care o simteai tu cand iti scotea o masea. Cum sa nu te minti ca nu ai nimic, desi te doare si te inteapa inima cand tie iti e atat de frica sa vezi un doctor. Cum sa nu faci infarct cand tu ai probleme cu inima de la 15 ani dar nu ai avut curaj sa vezi un doctor pana la 45?

Cand ma gandesc la oamenii care se autoevalueaza cat de cat corect imi vine sa plang. Ma intreb daca sunt si ei macar 10 % din populatia tarii. Cat de multi sunt cei care se vad in haine de print, care simt ca merita tot, care gandesc ca daca nu li se da este o nedreptate, care cred despre ei ca sunt foarte speciali (printre care ma numar). La fel de multi sunt si cei care cred despre ai ca nu merita nimic, ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt prosti si urati. Din cele doua grupuri sunt sigur ca o parte dintre ei nu se inseala, dar nici nu au dreptate, pentru ca se evalueaza corect fara ca macar sa isi dea seama. Pentru ca se cunosc prea putin, dar au nimerit-o dintr-o coincidenta pe care nu pot sa o explic.
De unde vine aceasta autoinselare? De ce nu putem sa ne vedem asa cum suntem de fapt? Bineinteles ca din educatie si din raporturile noastre cu realitatea.
Cum sa nu ne mintim pe noi insine cand toata lumea minte pe toata lumea, cum sa avem atata discernamant sa nu uitam cine santem printre atatea minciuni pe care le spunem. Intr-o lume in care parintii isi mint copiii si copiii isi mint parintii, profesorii mint elevii, iar elevii mint profesorii, doctorul minte pacientul, iar pacientul minte doctorul, hotul minte judecatorul, iar judecatorul minte hotul, autocunoasterea si maturizarea devin un fel de utopii.
Ba ceva si mai de necrezut este faptul ca lumea nici nu mai vrea sa se dezvolte, nu vrea sa se maturizeze, nu vrea sa se cunoasca. Ii place distractia, nu are timp pentru prostii da'stea.
Viata trebuie traita, trebuie sa ma bucur de ea...................

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

ARTA DETECTARII MINCIUNII
MITOMANIA - FORMA PATOLOGICA A COMUNICARII
DE CE SIMTIM NEVOIA DE A COMUNICA
TU CATA SINGURATATE AI PUTEA INDURA ?
Fobia si anxietatea stomatologica