Adevarul.... sau minciuna?!

[Gabriela]

„M-am decis sa nu le mai spun parintilor adevarul, de fiecare data cand am vorbit cu ei deschis despre o problema, pe care am rezolvat-o in felul meu, ori mi-au tinut un discurs din care reiesea clar ca a fost o alegere proasta modul in care actionasem, ori am fost pedepsita. Din cauza ca nu-mi place modul de predare al profesorului meu, notele mele au inceput sa scada in ultima vrema ... dar nu am cu cine sa ma sfatuiesc. Daca i-as povesti mamei, in mod sigur ar spune ca este vina mea, asa ca am ales s-o mint. Ii spun ca totul este in ordine la scoala si ca nu are de ce sa-si faca griji. Ca ma pedepseste acum sau ca ma pedepseste atunci e totuna!”

Din cauza ca adevarul nu este intodeauna usor sau ideal, sunt situatii cand apare firesc intrebarea „n-ar fi mai bine sa mint?”.

Motivele pentru care se minte sunt nenumarate si ofera confort si siguranta in momentul in care este aleasa aceasta cale. Ulterior, apar remuscarile si indoielile in legatura cu etica faptei, insa, cand rezultatul consta in beneficii psihice si materiale, tendinta va fi de perseverare si perfectionare in denaturarea intentionata a adevarului.

Cu cat un individ are un nivel intelectual mai ridicat si un bagaj cultural mai bogat, cu atat minciuna va fi mai elaborata si mai greu de identificat si demontat.

Daca o minciuna se cladeste pe un adevar usor de verificat, sansele de a fi descoperita sunt extrem de mici, pentru ca tendinta va fi sa se integreze partea intregului, fara a se merge cu investigatia pana la aflarea adevarului total.

Minciuna ofera impresia de alegerea cea mai potrivita pentru o situatie care nu poate fi gestionata altfel, dar este si calea cea mai usoara pentru indeplinirea unui scop. Este un act psihic complex, care indica o abatere de la ceea ce este real, in scopul de a se obtine anumite avantaje precum: disculpare, rezistenta in fata normelor societatii, valorizarea propriei persoane, protejarea intereselor proprii, obtinerea de castiguri materiale etc..

Un studiu recent a demonstrat ca acest comportament nu este caracteristic doar oamenilor, ci poate fi intalnit si la maimute. Potrivit oamenilor de stiinta de la Universitatea John Moores, din Liverpool, contextul social in care traieste animalul este adevaratul stimul al nevoii de a minti.

Nimic nou sub soare, este valabil si pentru om, minciuna ii ofera posibilitatea de insertie optima in incalcitul sistem social. Trebuie sa recunostem ca se minte pe toate palierele sociale, fiind un mod de comunicare acceptat si tolerat. Se minte prin inventarea unui fapt inexistent, prin exagerare, omisiune, adaugare, diminuare, si se mai poate minti prin confirmarea unei minciuni spuse de altcineva.

Desi uneori poate parea motivata, minciuna constituie o indepartare de la normele etice si morale, avand repercursiuni atat asupra celui care minte cat si a celor care sufera efectul ei.

Limbajul este ustensila cea mai folosita in emiterea si validarea unui neadevar, este mult mai usor sa confirmi o minciuna cand te ascunzi in spatele cuvintelor. Mimica sau gestica, pe de alta parte, sunt indicatori care pot conduce foarte usor la demontarea minciunii. Prin exersare se poate ajunge la cunoasterea microexpresiilor asociate cu emotii universal recunoscute precum: rusine, tristete, dezgust, frica, bucurie, furie, dezamagire etc.. Identificarea acestora pe fata interlocutorului si calibrarea lor cu limbajul folosit pot conduce spre aflarea adevarului, chiar daca interlocutorul nu-si doreste acest lucru.

Sunt totusi momente in viata in care preferam sa fim mintiti decat sa ni se spuna adevarul, mai ales cand instinctiv cunoastem acel adevar si ne este teama ca ne-ar putea afecta stabilitatea emotionala. In acele cazuri minciuna este un substitut ocazional, dar necesar, al adevărului.

Autocenzura limiteaza accesul la cunoastere si ne transforma in plastilina usor de modelat, in functie de interesul celui care detine cheia adevarului.

Relatiile intre oameni nu pot fi intretinute prin ascunderea adevarului, autenticitatea este cea care confera credibilitate si numai asa se poate ajunge la cunosterea celorlalti, dar si a nostra proprie.
Cea mai buna minciuna este adevarul!

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

Articole asemanatoare:
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Minciuna si mecanismele acesteia
Minciuna ca modalitate de modificare a constiintei
Secretele minciunii
Mincinosii
Arta detectarii minciunii
Mitomania, forma patologica a comunicarii
Sa vorbim cinstit despre minciuna - prima parte
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a doua
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a treia
Sa vorbim cinstit despre minciuna - ultima parte

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Iar tipa seful la mine!
Sunt atat de furioasa incat ...!
De ce sta sotul la serviciu peste program?
Oops, am facut-o din nou!
Oare nu sunt o mama buna?