Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata catecolaminica si cortizolica, alaturi si de multe alte reactii fiziologice. Diferenta fata de distres este insa fundamentala atat din punct de vedere al agentilor stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ, excitanti placuti ai ambiantei sau trairi psihice pozitive ori „palpitante", de la emotii pana la sentimente etc.) cat si al consecintelor sale pentru organism care sunt, in general, favorabile.
Totusi, in cazul unei reactii catecolaminice generate de eustres pot aparea tulburari grave la un cardiac sau, in cazul unui acces de ras, se pot declansa crize de astm la o mare parte dintre cei suferinzi de aceasta afectiune. Din punct de vedere al hormonilor de stres, in cursul eustresului are loc, de cele mai multe ori, numai cresterea secretiei de adrenalina si, de asemenea, cresc „endorfinele cerebrale, ca neurohormoni modelatori ai placerii" (Haulica). Pe termen lung, efectele fiziologice ale eustresului nu au fost studiate sistematic.
Eustresul nu trebuie confundat cu orice emotie placuta. Contemplarea unei gradini inflorite, a unei expozitii de pictura, ori auditia unei simfonii „senine" de Haydn sau Mozart, de catre unii subiecti extrem de receptivi, i-ar putea face pe acestia sa „vibreze" la aceste mesaje artistice, sa „intre" intr-o stare de eustres, generat de stari psihice cu tonalitate afectiva pozitiva puternic exprimata (extaz) si, mai ales, cu durata prelungita (de ordinul orelor, mai rar al zilelor).
Alte exemple elocvente de eustres pot fi: revederea unei persoane foarte dragi, aflarea vestii reusitei la un examen, un spectacol comic „epuizant" prin accesele de ras violente si frecvente, jocurile „de noroc" (fara miza pecuniara), dar si un film horror daca „senzatiile tari" nu depasesc limita la toleranta - pragul pentru distres - a individului.
Tot in cadrul eustresului se mai includ si starile de excitatie sexuala sau meciurile de fotbal in care suporterul traieste victoria echipei favorite (altfel apare... distresul). Sentimentul de dragoste impartasita constituie un eustres cu rol dinamizator, atat asupra conduitei, cat si a creativitatii (lucru pe care l-ar realiza - prin „sublimarea" descrisa de Freud, in caz contrar, si distresul generat de o dragoste neimpartasita).
Rolul benefic al eustresului se rasfrange, mai ales, asupra functiilor organelor interne, fenomen cunoscut inca din Evul Mediu. Eustresul poate fi considerat extrem de util pentru concentrarea numeroaselor si variatelor tentative antistres - spontane sau psihote-rapeutice - intr-o „zona" a unor reactii psihologice si psihosomatice menite sa apere sanatatea psihica si fizica a individului de ravagiile distresului).
Derevenco (1992) incadreaza in notiunea de eustres (nu numai psihic) acele situatii capabile sa genereze o activare psihoendocrina moderata, exemplificand cu un efort fizic de intensitate medie ori o activitate profesionala ergonomic organizata. Dansul este, de asemenea, un exemplu ideal de eustres.
Toate aceste consideratii ne fac sa circumscriem aria de aparitie si de utilizare terapeutica a eustresului la situatiile clare mentionate mai sus si dintre care unele (de exemplu, rasul, muzicoterapia), constituie importante conduite antidistres. Este dificil insa de apreciat in ce masura o capodopera artistica poate genera un eustres (potential declansant avand emotia estetica provocata in special de perfectiunea formei) sau distres (continutul emotional, implicit sau explicit, al operei de arta este interpretat in mod personal si specific de subiectul receptor si - in virtutea unor „tangente afective" - poate declansa la acesta o furtuna emotionala, uneori cu tonalitate negativa).
Din acest punct de vedere exista dificultati in aprecierea „pe termen lung" a efectului stresant (favorabil - eustres, sau nu distres) realizat de frecventarea unor spectacole „rascolitoare" Consideram necesar sa opinam asupra faptului ca eustresul, fiind un „SP pozitiv", are cel mai adesea in componenta sa si elemente ale unui stres fizic (de exemplu, dansul, rasul in hohote, actul sexual, practicarea unor sporturi, etc), dar tonalitatea sa psihica este determinanta pentru includerea in sfera stresului psihic.
Eustresul este prin excelenta un stres psihic acut; „fericirea", atunci cand este cronica, nu are amplitudinea paroxistica a stresului, dar constituie un fundal afectiv (cu numeroase conotatii cognitive si emotionale), cu un rol favorabil asupra individului, in plan psihic si somatic. Ceea ce, insa, constituie o apreciere relativ cvasiunanima, este aceea ca repetarea frecventa a eustresurilor constituie o premisa a longevitatii (mai ales ca produce o crestere a imunitatii antiinfectioase si antitumorale). Prin contrast, distresul (stresul psihic negativ) cumuleaza calitatile de factor de risc pentru sanatate.