Stresul
(Selye) Este o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori - agenti stresori - de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica).
(A. von Eiff ) Este o reactie psihofizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare - datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul - un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.
(Derevenco - definitia psiho-biologica) Este dezechilibrul biologic, psihic si comportamental dintre cerintele (provocarile) mediului fizic, ambiental sau social si dintre resursele - reale sau percepute ca atare - ale omului, de a face fata (prin ajustare sau adaptare) acestor cerinte si situatii conflictuale.
Stresul psihic
Reprezinta un caz particular de stres, acesta este declansat de anumiti agenti stresori – psihici - dotati cu semnificatie negativa (distres) sau pozitiva (eustres) pentru indivizi si opereaza in planul constiintei numai dupa decodificarea lor si evaluarea „sarcinii" pe care ei o pun in fata individului (lamandescu, 1998).
(Lazarus si Folkman) Este un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.
(M. Golu) Este o stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau pozitiva, in cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii - inclusiv subsolicitarea, n.n.), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. Chiar si suprasolicitarea cognitiva-afectiva si volitionala din cursul unei activitati pasionante pentru subiect are efecte, insidios propagate la scoarta cerebrala, declansand starea de stres.
O imagine cu impact afectiv major (revederea unei persoane foarte dragi sau, din contra, imaginea unui accident cu victime masacrate, ori un vis de cosmar) - dar mai ales instalarea insidioasa a unui stres de suprasolicitare intr-un climat afectiv pozitiv - ca si eustresul in general, nu au aproape deloc de-a face cu anticiparea unui „dezechilibru de forte" in fata unei amenintari.
Astfel, putem considera că stresul psihic (SP), in ipostaza sa cel mai frecvent invocata de distres, reprezinta o reactie a intregului organism la unul sau mai multi excitanti corespunzand asa-numitului „cel de-al doilea sistem de semnalizare" descris de catre Pavlov (limbajul), dar si la stimuli nonverbali ce poseda o semnificatie cu o larga rezonanta afectiva pentru subiectul in cauza.
Reactia de stres psihic se manifesta sub forma unui sindrom „nespecific", in linii generale - ce include manifestari psihice (predominant cognitive si afective, cu exprimare comportamentala) si tulburari functionale (psihosomatice) care pot afecta sau nu sanatatea unui individ. Exista diferente - uneori considerabile - intre stresurile psihice la diversii agenti stresori (de exemplu, stresul de examen si stresul de detentie, etc).
(lamandescu) - stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor organismului) in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansanti (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic „de amenintare", alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sau anticipati ca atare de subiect).
Alteori, agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva - eustres sau negativa - distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire, etc.) si volitionale, dar cu mentiunea ca SP are la baza in primul rand o participare afectiva pregnanta.