Definitia cea mai simpla a minciunii este "a spune neadevarul" sau "a face afirmatii neadevarate". Problema pe care ne-o punem aici o reprezinta motivatiile aflate in spatele recursului la minciuna. Aceste motivatii pot fi complexe si foarte variate.
Unul dintre motivele pentru care oamenii mint il reprezinta frica. Faptul ca un om incalca anumite reguli sau legi il face pasibil de posibile sanctiuni. In consecinta, incearca sa se protejeze mintind, mistificand realitatea (evident, pentru a ascunde greseala sau infractiunea comisa in mod expres sau involuntar).
Minciuna poate fi demascata, insa mincinosul castiga timp inaintea sanctionarii sale. Astfel, devine un instrument de protectie pentru frica indusa de persoanele autoritare, care nu tolereaza esecurile sau rateurile subordonatilor.
Un alt motiv de a minti il reprezinta frustrarea si dorinta de afirmare. Multi oameni se simt foarte frustrati din cauza unui sentiment de insignifianta personala (facand bilantul „realizarilor” proprii, care sunt foarte modeste sau absente). Pentru a putea impresiona pe cei din jur, persoana nerealizata existential face afirmatii gratuite, brodeaza scenarii fantasmagorice (dificil sau imposibil de verificat), inventeaza aventuri fabuloase (dovedind multa imaginatie), toate acestea avand un impact deosebit asupra anturajului sau audientei. Mincinosul dobandeste astfel recunoasterea, valorizarea pe care si-o doreste. Putem vorbi aici despre sindromul baronului Von Munchausen.
Unii mint din nevoia personala de mister. Multe persoane simt nevoia de ocultare a amanuntelor propriei existente, iar minciuna este un instrument potrivit. Femeile tind sa minta in privinta varstei lor reale (de regula, un subiect confidential, jenant). Oamenii pot minti in privinta resurselor financiare de care dispun, a varstei la care si-au inceput in mod real viata sexuala, a abilitatilor acumulate pana la o anumita varsta, a numarului de parteneri de sex opus cu care au avut relatii de diverse tipuri etc.
Alti oameni mint din nevoia de a se juca. Unii se simt plictisiti, blazati la gandul ca trebuie sa faca numai afirmatii conforme cu realitatea. Atunci, ei incearca sa inventeze ceva ireal, fie pentru a vedea reactia celorlalti, fie pentru ca si-ar dori sa fi facut in mod real ceea ce pretind ca au realizat. Minciuna este aici un vehicul al aspiratiilor ascunse.
Minciuna poate fi un important instrument de manipulare. Cazul clasic este cel descris in piesa „Othello” de Shakespeare, in care se descrie modul in care Iago, printr-un lant continuu de minciuni, spuse cu mult talent si logica, il impinge pe Othello catre gelozie extrema si crima. Aici putem vorbi despre nevoia de avea putere si/sau influenta asupra altor oameni, prin puterea noastra de convingere, prin neadevaruri abile, emise cu tinta precisa.
Minciuna este adesea si un instrument de propaganda. Presa, diverse regimuri politice, felurite institutii incearca frecvent sa ne faca sa credem ceea ce ei doresc sa credem (sa devenim convinsi de viziunea lor, mai mult sau mai putin reala, asupra realitatii). Toate aceste motivatii, pe care le-am enumerat, pot fi adesea intricate sau combinate, ca sa nu mai vorbim despre tendinta patologica de a minti.
Privind si mai in profunzime lucrurile, realizam ca minciuna este expresia unei temeri abisale de a infrunta consecintele afirmarii clare si complete a adevarului.
Psihologul confruntat cu pacienti ce au astfel de probleme are o sarcina relativ delicata in a afla motivatiile si chiar in a decela gradul de adevar din spatele cuvintelor. Uneori, adevarul sau minciuna din cuvintele pacientului pot fi filtrate prin intermediul limbajului nonverbal. Dupa aflarea adevarului asupra vietii pacientului, psihologul va trebui sa gaseasca solutii de interventie asupra cauzelor ce determina subiectul sa minta, sa se complaca in scenarii fantasmagorice, sa apeleze la neadevaruri. Aici este abilitatea psihoterapeutului in a conduce pacientul catre armonia interioara.
Articol realizat de Minola Iuliana BRATOVEANU, psihoterapeut
Cabinet individual de psihologie - Bratoveanu Minola Iuliana