Stres - vindecarea prin constientizare si autosugestie

[Simona Druncea]

Modul in care reactionam la factorii stresori din viata noastra, cum asimilam experientele de viata si cum ne adaptam la mediul social, familial, profesional etc. stau la originea majoritatii afectiunilor psihice si fizice. Presiuni vor exista mereu, pentru ca viata inseamna miscare, iar stresul, evolutie (chiar daca uneori ne mai doboara).

Termenul de stress a fost introdus prima data de Hans Selye si reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, tensiune, mobbing.
Stresul, ca ansamblu de reactii ale organismului uman fata de actiunea externa a unor agenti cauzali (fizici, chimici, biologici si psihici), consta in modificari morfo-functionale, cel mai adesea endocrine.

In cazul in care agentul stresor are o actiune de durata vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evolutie stadiala.

Adaptarea (raspunsul in timp) la stres, cunoaste trei etape principale:
1. Stadiul de alarma
In aceasta etapa apar doua faze consecutive:
• socul (faza pasiva, care slabeste organismul),
• contrasocul (faza de apararea activa in care apare raspunsul de tip "lupta sau fugi", crescand peste normal forta si apoi rezistenta organismului).

Raspunsul organismului
- in prima faza, in organism, se produc fenomene pasive in fata socului produs de agentul stresant, (hipotermie, hipotensiune, hipoaciditate gastrica, hemoconcentratie, cresterea
permeabilitatii capilare, depresiunea sistemului nervos),
- imediat, ca raspuns (contrasoc), sistemul simpatico-adrenergic se mobilizeaza, producandu-se o crestere seminificativa a fortei organismului, urmand, consecutiv, prin interventia hipofizei - prin hipotalamus, o secretie sporita de ACTH (hormon adrenocorticotrop),
- sub influenta ACTH incepe sa creasca secretia endocrina a glandelor suprarenale, care sporeste rezistenta organismului,
- sub influenta cortizonului, sodiul si apa sunt retinute in organism,
- tensiunea arteriala creste prin substantele hipertensive din organism (sodiu, adrenalina, alti compusi eliberati de rinichi),
- la nivelul sistemului nervos se declanseaza o serie de reactii protectoare,
- metabolic, se intensifica catabolismul, eliberandu-se mai multa energie,
- glicemia creste,
- dintre elementele figurate, numarul de eozinofile scade (se degranuleaza) iar cel al trombocitelor, creste.

2. Stadiul de rezistenta
Daca solicitarea care a declansat stadiul de alarma se prelungeste, organismul tinde sa se adapteze, sa se acomodeze acesteia, intrand intr-o faza de contrasoc prelungit. Cu toate acestea, rezistenta fizica si psihica a organismului, cunoaste o scadere lenta dar continua, care poate conduce la instalarea surmenajului si a unor boli.
In aceasta faza, individul devine rezistent la agentul stresant perceput drept particular (specific), dar devine vulnerabil la alti agenti stresori (nespecifici).

Raspunsul organismului:
- are loc o hipertrofie a zonei corticale suprarenale cu o secretie endocrina abundenta de glico si mineralo corticoizi,
- prostata se hipertrofiaza, iar timusul si ganglionii limfatici se atrofiaza,
- procesele inflamatorii sunt inhibate,
- se instaleaza, in multe cazuri, hiperglicemia,
- in scopul protectiei organismului, au loc diverse retentii,
- zincul se elimina masiv (carenta zincului poate provoca hipertrofia prostatei, caderea parului, insuficiente hormonale),
- nevoile de vitamina C cresc, deoarece suprarenalele consuma mult acid ascorbic.

3. Stadiul de epuizare
Daca cea de-a doaua faza nu este parcursa cu succes, se ajunge in stadiul de epuizare, etapa specifica asteniei. In aceasta faza, scade atat rezistenta specifica - fata de un agent stresant, cat si rezistenta incrucisata - fata de mai multi agenti. Daca se prelungeste prea mult acest stadiu, urmarile pot fi tragice.

Raspunsul organismului
- rezervele hormonale si energetice se epuizeaza,
- imunitatea se prabuseste, bolile se agraveaza.

Desi pare uneori incredibil pentru multi dintre oameni, responsabilitatea pentru starea noastra de sanatate este in intregime a noastra, ci nu a medicilor, spitalelor, farmacistilor, organizatiilor de sanatate etc.. De aceea, este necesar sa pastram un echilibru in tot ceea ce intreprindem si mai ales in organizarea programului zilnic.

Neglijarea unor aspecte importante pentru homeostazia (echilibrul dinamic global) organismului poate slabi, in timp, rezistenta acestuia la stresul cotidian. Astfel, este foarte important sa respectam micul dejun, somnul, relaxarea, miscarea, consumul zilnic de fructe si legume proaspete, compasiunea, dezvoltarea personala prin explorare interioara (analiza personala alaturi de un specialist psiholog) si exterioara (carti, reviste, filme, frecventarea unor medii sociale stimulatoare pentru cresterea personala, renuntarea la superficialitate si la false prietenii sau distractii care de fapt nu sunt distractii. ci un alt mod de a fugi de tine…

Recunoasterea factorilor perturbatori, eliminarea acestora prin constientizarea resurselor proprii de a face fata, intr-un mod sanatos, si prin asumarea constienta a importantei pastrarii propriei verticalitati, chiar daca aceasta presupune sa ‘superi’ sau sa ofensezi /lezezi narcisismul semenilor, ne poate conecta la sanatate psihica si la autenticitate. Si, de aici incepe fericirea si sanatatea.

Articol realizat de Simona Druncea, psiholog
Cabinet de psihologie - Simona Druncea

---

Alte subiecte postate de Simona Druncea

De la stres la sindromul burnout
Semne si simptome de stres excesiv la locul de munca
Detasarea versus alienarea depresiva
Rasul - un medicament la indemana oricui
Personalitatea pasiv-agresiva