Teoriile invatarii - invatarea prin observatie si imitatie

[Gabriela]

Invatarea prin recompensa sau pedeapsa simbolica – cea de-a treia forma de invatare, Albert Bandura (1965), nu este altceva decat un caz special al invatarii prin observatie si imitatie.
Invatarea prin model, numita si invatarea prin observatie si imitatie sau invatare simbolica a marcat o cotitura importanta in evolutia comportamentismului.

Dezvoltarea conceptului s-a bazat pe experimente care releva ca anumite comportamente - cum sunt impartirea cu ceilalti, agresiunea sau teama - cresc sau scad in frecventa in functie de cat de des observam comportamentul respectiv in mediul inconjurator.

Imitarea va depinde de contextul invatarii, respectiv de conjunctura in care are loc observarea comportamentului respectiv. Se demonstreaza ca un comportament poate fi invatat si in lipsa unor intariri directe. Invatarea observationala impacteaza in mod fundamental comportamentul si personalitatea noastra (Bandura, 1977).

Bandura si Menlove (1968) au folosit principiul pentru a reduce la copii teama de caini. Experimentul implica maniera de abordare a agorafobiei prin metoda expunerii in vivo impreuna cu terapeutul

ex: Copiii au fost pusi in situatia de a observa interactiunile dintre un experimentator lipsit de teama si un caine. Progresiv, copiii au indraznit sa se apropie de caine si sa-l atinga.

Principul invatarii prin model a fost preluat in abordarea psihogenezei unor comportamente deviante. Astfel, copiii ai caror parinti au avut o fobie sau un abuz de substante pot dezvolta comportamente similare in urma observarii si a imitarii. Invatarea prin imitare constituie adeseori parte integranta a psihogenezei unor tulburari psihice extrem de variate.
Prin contributia sa, Bandura realizeaza o cotitura semnificativa in cadrul comportamentismului: directia de cercetare devine actionala, orientarea fiind fundamental cognitiva.

Formele de intarire nu constitute o conditie mecanicista de determinare a comportamentului, ci ele sunt mediate ca informatie, se constituie drept cunostinte care creeaza experienta personala si pot modifica semnificatia acestei experiente. Aceasta schimbare a perceptiei privind intarirea comportamentului releva intreaga diferenta dintre teoria Invatarii sociale si teoria cognitiva a invatarii sociale.

Prin noua perspectiva cognitiv-sociala impusa de Bandura, comportamentismul prezinta dimensiuni noi fata de comportamentismul radical, dupa cum releva Davison si Kneale (1996). Un prim aspect se refera la invatare ca experienta unui proces activ de prelucrare cognitiva. Invatarea este condusa si determinata de catre individ si acesta nu i se supune in mod pasiv. Omul apare ca fiinta constienta si reflexiva. Operatiile cognitive devin noul punct de referinta, luand locul comportamentului manifest, observabil, care constituie in continuare o veriga importanta), dar nu singura pentru interpretarea datelor.

Modalitatile cle invatare definite in acest context sunt invatarea simbolica (expectativa) si cea substitutiva, ele constituind tehnici importante in terapia comportamentala de grup. Astfel, comportamentul actual, observabil, piatra de hotar a behaviorismului radical, nu se mai defineste drept reactie (automata) conditionata la contingente ale lumii exterioare. Activitatea umana in intregime apare drept proces activ de auto-conducere si reglare. (sursa: O. Joja, Psihosomatica)

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?