Identificarea este un mecanism de aparare prin care subiectul, la nivel inconstient, adopta ca proprii unul sau mai multe atribute care apartin altei persoane. Astfel, are loc o transformare, partiala sau totala, dupa modelul celui/celei cu care s-a identificat.
Prin aceasta asimilare a unor trasaturilor straine, are loc atat o luare in posesie (care conduce la o comuniune) cat si o modalitatea de a intra in contact cu celalalt.
Identificarea primara este cea mai timpurie manifestare a unei legaturi afective cu o alta persoana, fata de mama – o investitie sexuala de obiect, si fata de tata – o identificare cu un model. (Freud)
Identificarea secundara pastreaza relatia sine-obiect, dar subiectul, in reprezentarea de sine, gaseste trasaturi reala sau fantasmatice care erau atribuite obiectului. (J. Sandler si Meir Perlow)
Prin identificarea narcisica cu obiectul este pastrata relatia de obiect, care devine substitutul investirii de iubire. Identificarea narcisica transforma eul, preluand relatia pierduta si conflictul ei in interiorul eului, producand un clivaj dureros prin formarea idealului. (Jean Florence)
In identificarea isterica, eul este conservat si protejat fata de cresterea dorintei. (Jean Florence)
Identificarea proiectiva este un concept clinic, care inglobeaza atat procesele intrapsihice cat si cele interrelationale. Aceasta experienta este observabila.
Identificarea proiectiva este fantasma ca o parte din eu se desprinde si este plasata intr-un obiect extern. (Melanie Klein)
In identificarea introiectiva eul contine o lume de obiecte interne, care produce o alterare a eului. (Melanie Klein)
...