Identificarea copilului / adolescentului cu modelul parental

[Luminita Oncioiu]

"Scenariile narcisice ale parentalitatii pot fi depasite si integrate in dezvoltarea armonioasa a relatiilor parinti–copii; dar ele pot fi, de asemenea, patologice, in masura in care interfereaza in aceasta dezvoltare si intra in conflict cu realitatea, si indeosebi cu realitatea existentei unui copil aflat in crestere, care nu corespunde proiectiei ce a fost plasata pe el"

Grup de lucru cu adolescenti si copii
Organizator: Cabinet individual de psihologie – Oncioiu Luminita
Data de incepere: 10 mai 2013
Durata: o data la doua saptamani, marti de la 16:30 la 18:30
Pret: 50 lei / intalnire / 2 ore
Numar participanti: maxim 3-4 persoane
Contact: Psiholog Luminita Oncioiu
E-mail: lumioncioiu@yahoo.com
Tel: 0722-272.212
Locatia: Bucuresti

Identificarea copilului / adolescentului cu modelul parental poate aduce o functionare clasica, normala, sau una patologica, consecinta a investirii narcisice a parintilor.

Orice om pe langa mostenirea sau mai bine zis investirea genetica beneficiaza, mai mult sau mai putin, si de o investire narcisica, un cumul de miscari pulsionale determinate de aparitia sexualitatii care se manifesta cu precadere la pubertate si mai ales in timpul adolescentei. In perioada de trecere de la adolescenta la varsta adulta se reactiveaza toate procesele din mica copilarie, traite de fiecare in parte, activari ce se pot izbi sau nu de imaginile pe care copilul si le-a construit despre parintii sai.
In aceste imagini pe care tinerii si le-au creat despre parintii lor si despre ei insisi in calitate de viitori parinti, relatiile pe care le-au intretinut cu proprii parinti joaca un rol deosebit. Gratificariile si satisfactiile lasa puncte de reper pentru a stabilii relatii satisfacatoare cu proprii copii, in timp ce frustrarile si deceptiile incercate in timpul copilariei vor da loc la regrete care se transforma in dorinta de a evita trairea unor astfel de sentimente de catre proprii copii.

Pentru Freud, copilul devine depozitarul narcisismului infantil al parintelui, la care acesta a renuntat cu greutate pentru el insusi.
Studiul detaliat al scenariilor narcisice ne dezvaluie diferite forme de narcisism, in care importanta agresiunii distructive este mai mare sau mai mica (ceea ce ar putea avea legatura cu notiunile lui A. Green de “narcisism pozitiv“ si “narcisism negativ“.
In situatiile in care conflictualitatea poate fi mobilizata printr-o abordare psihoterapeutica scurta, narcisismul parintilor se apropie de descrierea lui Freud.
In rezumat, studiul acestei fenomenologii clinice interactive ne determina, din punct de vedere teoretic, sa propunem reintroducerea explicita a notiunii de pulsiuni de autoconservare, diferentiata de pulsiunile sexuale in interiorul “pulsiunilor vietii”, in a doua teorie a lui Freud. Frustrarea adusa acestor pulsiuni provoaca angoase de anihilare a Eului si o reactie agresiva intensa interna si mortifera fata de obiect.
Conflictualitatea rezultata de aici va marca, pentru copilul devenit adult, tipul de scenariu narcisic al parentalitatii pe care acesta il va structura cu propriul sau copil.

Din volumul: Scenariile narcisice ale parentalitatii, de J. Manzano, F. P. Espasa

Cabinet individual de psihologie - Oncioiu Luminita