Fobia sociala

[raluca79]

Fobia sociala este o tulburare de anxietate.
Fobia sociala este frica de a fi observat, evaluat, sau de a fi in centrul atentiei. In realitate, teama este aceea ca persoana va fi evaluata negativ. Persoanele care au fobie sociala se tem ca vor fi criticate sau vor parea incompetente in anumite situatii sociale. Persoanele cu fobie sociala considera ca exista riscul de a fi judecate defavorabil, ori de cate ori sunt observate de altii, sau chiar cand ar fi posibil sa atraga atentia.
Persoanele cu fobie sociala cred ca sunt judecate negativ ca urmare a:
- aparitiei diverselor modificari fiziologice (ex: cand rosesc, transpira, tremura);
- cand fac sau spun ceva neadecvat, stanjenitor;
- greselilor facute;
- aspectului fizic sau modului de a se comporta;

Situatiile in care poate sa apara frica pot fi multiple. Oamenii pot trai anxietate in diverse situatii, cum ar fi:
- a vorbi in public;
- a fi in centrul atentiei (de exemplu: petreceri);
- a participa si/sau a vorbi la sedinte ;
- a manca/a bea/a lucra in timp ce este observat ;
- a utiliza toaletele publice ;
- a initia sau a mentine o conversatie;
- a stabili o intalnire;
- a participa la o petrecere;
- a folosi telefonul (a raspunde si/sau a da telefoane);
- a se adresa unei persoane autoritare sau oficiale;
- a intra intr-o incapere unde exista deja alte persoane;
- a fi asertiv (a-si exprima dezacordul sau a face o cerere);
- a primi sau/si a face complimente sau critici.

Aceste situatii sunt fie suportate cu anxietate (frica) si disconfort intens, fie evitate.
De cele mai multe ori acesta frica este excesiva si nejustificata. Atunci cand se afla in situatii sociale, cele mai multe persoane cu fobie sociala ar admite cu greu ca frica lor este nejustificata, dar, in afara situatiilor sociale, ele realizeaza ca multi oameni nu ar fi atat de ingrijorati in situatii similare.
Persoanele cu fobie sociala se caracterizeaza prin:
- au sentimentul ca fiecare interactiune sociala are caracter evaluativ;
- prevad ca comportamentul lor va fi neadecvat si cei din jur vor avea o parere negativa despre ei;
- sunt convinsi de faptul ca in situatii sociale exista forme de comportament corecte si incorecte;
- intr-o masura exagerata sunt preocupate de ceea ce se intampla cu ei pe plan subiectiv si sunt atenti doar intr-o masura mica la conversatie;
- incearca sa se conformeze unor standarde presupuse in loc sa fie ei insisi;
- au tendinta de a se adapta la ceea ce spun si fac altii in loc sa aiba initiativa si sa faca propuneri;
- in caz de insucces identifica sursa in propria persoana, iar in caz de succes e considerata externa;
- isi reamintesc mai usor esecurile, greutatile decat succesele;
- se judeca pe sine mai negativ decat o fac altii.
(Sursa DSM-IV)

---

Alte subiecte postate de raluca79

Frica de intuneric la copii (Nyctophobia)
ADN-ul este influentat de cuvinte
Viata cuplului dupa nasterea copilului
Gelozia la copiii mici
ADHD - pasi care trebuie urmati de parinti

[AnonimDesigur]

Buna! Am 22 de ani si sunt din Timisoara si am fobie sociala de cand ma stiu, e foarte avansata si complexa. Cine se confrunta cu fobia sociala sau cine vrea doar sa vorbim, id-ul meu de mess este : anonimdesigur2008@yahoo.com

O zi buna!

[Mihaela Luca]

Fobiile sunt temeri exagerate pe care o persoană nu le poate controla şi care determină persoana să evite situaţiile de care se teme (Marks, 1987).

Termenul de fobie socială (fobie de situaţiile sociale) a fost introdus de Janet (1903) pentru a descrie pacienţii care se temeau să fie fie observaţi atunci când vorbeau, cântau la pian sau scriau. Se referă la teama excesivă de a fi umiliţi, judecaţi negativ în contexte sociale sau în cele în care este evaluată performanţa socială. Persoanele cu fobie socială se tem de contactul intersonal, de faptul că ceilalţi vor observa roşeaţa, transpiraţia, tremurul, se tem de că vor folosi fraze ciudate, că vor face o greşeală care va duce la umilire. La unele persoane se întâlneşte lipsa simptomelor fizice, dar este prezent caracterul conştient al fricii. Teama şi îngrijorarea pot dura câteva minute, zile sau chiar luni înaintea situaţiilor care implică performanţa.

Deşi Marks şi Gelder (1966) au descris pentru prima dată sindromul de fobie socială (Marks, 1970), abia în DSM III (1980) a fost introdusă ca entitate diagnostică separată.

Criteriile de diagnostic pentru fobia socială, conform DSM IV sunt:

A. O frică marcată şi persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performanţă, în care persoana este expusă unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutări de către alţii. Individul se teme că va acţiona într-un mod (sau va prezenta simptome anxioase) care vor fi umilitoare sau jenante.

La copii, trebuie să existe proba capacităţii de relaţii sociale corespunzătoare etăţii cu persoane familiare, iar anxietatea trebuie să survină în situaţiile cu egalii, nu doar in interacţiunile cu adulţii.

B. Expunerea la situaţia socială temută provoacă aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de panică limitat situaţional sau predispus situaţional. (La copii, anxietatea se poate exprima prin exclamaţii, accese coleroase, stupefacţie sau retragere din situaţiile sociale cu personae nefamiliare.)

C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată. (La copii, acest element poate fi absent.)

D. Situaţiile sociale sau de performanţă temute sunt evitate sau chiar îndurate cu o anxietate sau detresă intensă.

E. Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în situaţia (situaţiile) socială sau de performanţă temută interferează semnificativ cu rutina normală, cu funcţionarea profesională (şcolară) sau activităţile ori relaţiile sociale sau există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.

F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.

G. Frica sau evitarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii medicale generale si nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală (de ex., panica cu sau fără agorafobie, anxietatea de separare, tulburarea dismorfică corporală, o tulburare de dezvoltare pervasivă sau tulburarea de personalitate schizoidă).

H. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală ori altă tulburare mentală, frica de la criteriul A este fără legătură cu aceasta, de ex., frica nu este de balbism, de tremor in maladia Parkinson ori de manifestarea unui comportament alimentar anormal în anorexia nervoasă sau în bulimia nervoasă).

Dacă frica include cele mai multe situaţii sociale a se lua in consideraţie, deasemenea, diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă .

Fobii sociale sunt de mai multe tipuri ( Fensterheim şi Baer, 1977 ):

· Fobia de a fi privit – subiecţii au impresia că ceilalti îi privesc insistent şi aceasta le provoacă teamă; acest gen de fobie are drept consecinţă teama de a vorbi în public.

· Teama legată de faptul că ceilalti îşi vor da seama că individul este nervos- subiectul îşi exteriorizează nervozitatea prin manifestari neurofiziologice ( tremorul mâinilor sau a vocii, paloare ori roşeaţa) si se teme că cineva să nu observe .

· Teama că subiectul va fi “prins” într-o relatie apropiată – reprezintă un fel de extindere a claustrofobiei la relatiile sociale : “dacă mi se întampla aceasta nu voi mai putea face ceea ce vreau eu să fac”.

· Fobia de a fi “descoperit” – persoana se teme de faptul că dacă ceilalti îşi vor da seama de particularităţile personalităţii sale ( “vor vedea cum sunt cu adevărat”) o vor respinge. Acest gen de fobie conduce la evitarea relaţiilor apropiate cu ceilalţi.

· Fobia de sentimente negative – subiectul se teme să exprime astfel de sentimente sau/şi de faptul că alţii ar putea exprima asemenea sentimente faţă de el (furie, critică).

· Fobia de singuratate– teamă de a întreprinde o acţiune singur (“decât să ies singur în oras, prefer sa rămân acasă şi să mă întristez”).

· Fobia subiectului că nu va putea comunica cu ceilalţi– teama că ceilalti nu l-ar putea agreea şi l-ar respinge îl determină pe subiect să trăiască sentimente de culpabilitate (“Probabil că am făcut ceva rău”, “Este ceva în neregulă cu mine”) şi să fie excesiv de amabil , încetând să mai fie el însusi, renuntând uneori la demnitatea sa; teama de a părea ridicol îl poate determina pe individ să-şi inhibe orice pornire creativă, transformându-se într-un individ plat şi plicticos.
· Fobia de a fi “descoperit” – persoana se teme de faptul că dacă ceilalti îşi vor da seama de particularităţile personalităţii sale ( “vor vedea cum sunt cu adevărat”) o vor respinge. Acest gen de fobie conduce la evitarea relaţiilor apropiate cu ceilalţi.

· Fobia de sentimente negative – subiectul se teme să exprime astfel de sentimente sau/şi de faptul că alţii ar putea exprima asemenea sentimente faţă de el (furie, critică).

· Fobia de singuratate– teamă de a întreprinde o acţiune singur (“decât să ies singur în oras, prefer sa rămân acasă şi să mă întristez”).

· Fobia subiectului că nu va putea comunica cu ceilalţi– teama că ceilalti nu l-ar putea agreea şi l-ar respinge îl determină pe subiect să trăiască sentimente de culpabilitate (“Probabil că am făcut ceva rău”, “Este ceva în neregulă cu mine”) şi să fie excesiv de amabil , încetând să mai fie el însusi, renuntând uneori la demnitatea sa; teama de a părea ridicol îl poate determina pe individ să-şi inhibe orice pornire creativă, transformându-se într-un individ plat şi plicticos.

[Mihaela Luca]

Timiditatea și fobie socială
Este neclar unde se termină timiditatea şi unde începe fobia socială. Când situaţia socială nu poate fi evitată subiectul devine anxios. Diferenţa dintre fobie socială şi ruşine este cantitativă, nu calitativă. Fobia socială este o variantă severă a disconfortului social produs de ruşine/timiditatea, cele două fiind variaţii ale aceleiaşi teme. (Leary, 1983, Rapee, 1995)

În cercetările timpurii două grupuri de cercetători au comparat persoane cu fobie socială cu studenţii timizi pentru a vedea prin ce diferă. S. Turner, Beidel şi Larkin (1986) au examinat răspunsurile fiziologice şi cognitive ale clienţilor cu fobie socială şi a studenţilor timizi şi lipsiţi de timiditate după ce au participat la trei teste: conversaţie cu un străin de acelaşi sex, conversaţia cu un străin de sex opus, un scurt discurs neanunţat dinainte. Anxietatea la indivizii cu fobie socială şi la studenţii timizi a fost semnificativ mai mare decât la studenţii care nu erau timizi. Nyman şi Heimberg (1985) compară răspunsurile subiecţilor cu fobie socială cu cele ale studenţilor timizi şi lipsiţi de timiditate la câteva chestionare şi la un test care presupunea participarea la un joc de rol bazat pe interacţiuni sociale. Anxietatea a fost semnificativ mai mare la subiecţii cu fobie socială şi la studenţii timizi în comparaţie cu studenţii care nu erau timizi;au fost diferenţe semnificative între subiecţii cu fobie socială şi studenţii timizi în ceea ce priveşte comportamentele şi gândurile disfuncţionale şi anxietatea.

S. Turner, Beidel şi Townsley (1990) compară fobia socială şi timiditatea pe şase dimensiuni: caracteristici somatice, caracteristici cognitive, răspunsuri comportamentale, funcţionarea zilnică, desfăşurare clinică şi circumstanţele debutului.

Deşi sunt foarte multe similitudini între fobia socială şi timiditate, acestea diferă pe cel puţin patru dimensiuni:

Indivizii cu fobie socială se angajează în mai multe comportamente de evitare.
Persoanele cu fobie socială experimentează mai multe dificultăţi în funcţionarea zilnică.
Suferinţa este mai mare în cazul persoanelor cu fobie socială
În cazul fobiei sociale posibilitatea de a raporta un element declanşator al anxietăţii este mai mare
Diferenţele în ceea ce priveşte evitarea, deteriorarea (afectarea) şi cronicitatea pot fi consecinţele unor simptome mai severe experimentate de persoanele cu fobie socială.

Amies, Gelder şi Shaw (1983) compară răspunsurile a 87 subiecţi cu fobie socială şi a 57 de agorafobici la o frică probocată. În cazul subiecţilor cu fobie socială s-a înregistrat o frică mai mare în situaţiile în care:

sunt prezentaţi cuiva
întâlnesc oameni cu autoritate
folosesc telefonul
primesc musafiri
sunt priviţi când fac ceva
sunt cicăliţi, tachinaţi, necăjiţi
mănâncă de faţă cu alţi oameni
scriu în faţa altora
vorbesc în public
Agorafobicii prezintă frici mai mari atunci când:

sunt singuri acasă
sunt în locuri noi, necunoscute
trec strada
folosesc transportul în comun
merg la cumpărături în magazine mari
se află în aglomeraţii
se află în spaţii deschise


Holt (1992) a examinat răspunsurile a 91 de subiecţi cu fobie socială la Scala de Anxietate Lieborwitz, de 24 de itemi (Liebowitz, 1987) şi a identificat 4 domenii de situaţii evocate cu anxietate mare:

vorbitul şi interacţiunea în mediu formal (a prezenta un raport în faţa unui grup sau a lua cuvântul la o şedinţă ) – 70%
vorbitul şi interacţiunea în mediu informal (a cunoaşte străini sau a merge la o petrecere) – 46, 2%
interacţiunea asertivă (exprimarea dezacordului sau a dezaprobării faţă de oameni vorbitul cu oameni cu autoritate) – 30%
a-i fi comportamentul observat de către alţii în timp ce lucrează, scrie, mănâncă, bea în public – 22%
Când anxietatea a fost raportată într-un singur domeniu, cel mai probabil acela este 1 (73,6%), iar când anxietatea a fost prezentă în multiple domenii există o probabilitate mare ca 1 să facă parte dintre ele (94,3%).

Fragment din “INTERVENŢIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ÎN CAZUL COPIILOR CU FOBIE SOCIALĂ ŞI SINDROM ASPERGER” – Teză de disertaţie, Mihaela Luca