In plan psihologic, un tata hiperautoritar creaza conditiile unei „fuziuni” nefiresti, toxice intre mama si fiu, acesta identificandu-se cu o parte a Eului matern (cea negativa – victima) si dezidentificandu-se partial cu tatal (partea negativa – agresorul). In consecinta, fiul adopta un comportament slab, anxios, evitant sau rebel.
Asumarea masculinitatii in aceste conditii devine dificila, atasamentul si culpabilitatea de separare de o mama-victima sunt crescute, favorizand o conditie fizica si psihica precara, nonasertivitate sau conduite de control excesiv, dar poate conduce compensator si la comportamente protestatare fara finalitate, retractie sociala, imprevizibilitate, comportament autodistructiv, toxicodependente.
Prin contrast, o relatie creatoare, initiatica a mamei cu fiul confirma autoincrederea, initiativa,
canalizarea impetuoasa a energiei, puterea de exprimare si transmitere a informatiei, precum si capacitatea de actiune creatoare.
Un fiu care isi integreaza „maternitatea” in sens pozitiv isi exprima si isi asuma masculinitatea creator. Cu alte cuvinte, un fiu bine hranit emotional de o mama-femeie echilibrata, integrata la randu-i (poate fi si o bunica care il „initiaza” in primii 7 ani) are sanse mai mari sa-si exprime latura creativa, originala, expresiva si afirmativa, pentru ca resursa sa energetica va fi inalta. Canalizarea fortei si resurselor de care dispune, orientarea valorica, inteligenta si discriminarea, structurarea actiunilor in vederea atingerii anumitor scopuri, rezistenta la efort si capacitatea de a lupta inteligent, responsabilitatea, disciplina si puterea concentrarii si finalizarii, vointa focalizata cunoscator si creator vor fi catalizate insa semnificativ de relatia transformatoare, initiatica (a doua initiere) cu tatal (bunicul) sau. (de I. Mitrofan)