Divortul si efectele lui asupra copilului

[Liliana Puchea]

Se intampla uneori ca cei care au format o familie sa aleaga sa divorteze pentru ca au ajuns la concluzia ca le este mai bine daca fiecare merge pe drumul propriu. Daca este relativ usor pentru cei doi soti, pentru ca stiu cum stau lucrurile, cel mai greu ii este copilului fiindca nu intelege ce se intampla si cum ii va fi de acum inainte. Pentru el, divortul este unul din lucrurile cele mai traumatizante, iar universul care parea stabil se destrama si simte ca isi pierde punctele centrale de reper. Chiar daca unii copiii par a nu fi afectati de divortul parintilor, de cele mai multe ori ei sunt furiosi, nesiguri, tristi, confuzi.

In mintea sa, copilul considera ca este o lege a firii ca el sa fie alaturi de ambii parinti, iar acestia au obligatia de a-l ingriji si ocroti. De aceea are nevoie de a i se explica ceea ce se intampla, ci nu de “protectie”, care poate insemna si a nu i se spune nimic. Daca nu va sti ce se petrece, va creste incercand sa puna de la el detaliile care lipsesc. Va fi o preocupare permanenta sa gaseasca motivul despartirii parintilor si va construi scenarii din ceea ce nu cunoaste, asumandu-si vina pentru schimbarile din familia lui.

In dezvoltarea psihologica a copilului, relatia parintilor este importanta si este folosita ca etalon pentru viitoarele relatii de cuplu, fie in a copia modelul, fie pentru a reactiona invers. De aceea este foarte important sa cunoasca adevarul. Este esential ca parintii sa fie sinceri, insa fara a se critica unul pe celalalt, chiar daca este foarte dificil.

Copilul nu trebuie sa ajunga in situatia de a alege intre parinti, ci e bine sa aiba legaturi sanatoase si iubitoare cu ambii, chiar daca unitatea familiala se va schimba. Astfel, isi va dezvolta capacitatea de a avea raporturi echilibrate ca viitor adult.

Exista multe modalitati pentru a ajuta copiii sa se adapteze la separare sau divort. In primul rand, au dreptul sa stie de ce parintii lor divorteaza. Se poate alege o explicatie simpla si onesta, cum ar fi: “Noi nu putem merge impreuna mai departe”. Se mai poate preciza ca uneori sotii nu se mai iubesc, dar, chiar daca divorteaza, nu vor inceta niciodata sa isi iubeasca copiii. La fel de important este sa stie ca parintii vor avea in continuare grija de ei. Este bine ca intrebarile copiilor sa fie anticipate si sa li se ofere informatii despre unde vor sta, de exemplu, sau la ce scoala se vor duce etc. De asemenea, trebuie incurajati sa-si exprime temerile, nelinistile etc.

Conflictul iscat de adulti poate fi foarte daunatoar pentru cei mici, asa ca e crucial sa se evite punerea lor in mijlocul luptelor. Nici a-i rasfata permitandu-le neexecutarea unor sarcini sau incalcarea limitelor nu este benefic.

Toate aceste schimbari prin care trece copilul pot conduce la aparitia unor reactii - furie, anxietate, tristete - care pot fi considerate normale daca dureaza o perioada limitata de timp. Pe masura ce intervine obisnuinta cu noua formula de familie, acestea ar trebui sa se estompeze.
Insa, daca se accentueaza sau se asociaza si cu alte manifestari - tulburari ale somnului, probleme de concentrare, diferite dependente (alcool, etnobotanice etc), tulburari de alimentatie, automutilari, frecvente accese de furie sau violenta, retragere fata de cei dragi, refuzul activitatilor care altadata ii faceau placere - este indicat sa se solicite sprijin specializat. Parintii trebuie sa urmareasca evolutia copilului si sa sesizeze din timp semnele de avertizare.

Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Puchea Liliana

..

---

Alte subiecte postate de Liliana Puchea

Numarul adolescentilor depresivi a crescut ingrijorator!
Basmele si dezvoltarea psihica armonioasa a copiilor
Convingerile disfunctionale intalnite in relatia de cuplu
Dinamica relatiei de cuplu
Lumea virtuala si experientele reale