Deseori, cadem prada convingerii ca dragostea nu presupune nici un efort, ca partenerul este obligat sa stie ce anume dorim si ca este dispus sa faca orice ca noua sa ne fie bine. Ne asteptam sa ne citeasca gandurile sau consideram ca cel de care ne-am legat destinul este sigur, previzibil. Cu toate astea, ar fi bine sa nu uitam ca fiecare intra in relatie cu un bagaj, atat istoria lui de viata, cat si modelul familial, si este important sa discutam cu partenerul despre cum ne imaginam viata in doi, fiindca oamenii au credinte si pareri diferite despre relatia de cuplu.
De foarte multe ori, asteptarile fiecaruia sunt ca celalalt sa ii implineasca visele, sa il duca acolo unde si-a dorit dar nu a putut sa ajunga singur. Asta ii face sa piarda din vedere personalitatea, nevoile si aspiratiile partenerului. Totusi, pentru a se cunoaste mai bine, cuplul are nevoie de timp petrecut impreuna, astfel ca relatia sa devina puternica.
Adevarata arta este aceea de a tine cont si de celalalt si de a nu-l impinge intr-un rol prestabilit. Daca sunt inlaturate acele prejudecati care tin de vremurile apuse si care nu se mai potrivesc in familia moderna: “femeia are grija de copii, iar barbatul trebuie sa aduca bani in casa fara sa se implice in educatia copiilor”, “femeia nu se duce la serviciu, pentru ca trebuie sa aiba grija doar de gospodarie”, “datoria femeii este sa puna si sa stranga masa, iar barbatul dupa ce a terminat de mancat se duce sa citeasca presa sau sa se uite la televizor” etc., se poate construi o identitate proprie a cuplului, care sa articuleze “zestrea” ambilor si sa mentina autenticitatea si individualitatea fiecaruia.
Partea creativa a cuplului o reprezinta poate tocmai aceasta centrare pe construirea unei relatii diferite de cea oferita de modelul familial. Pe de-o parte, constient sau inconstient, se incearca impunerea a ceea ce s-a vazut si interiorizat de la familia de provenienta, iar pe de alta, cerintele noului cuplu sunt cu totul altele. Imbinarea celor doua (trecutul cu prezentul), prin pastrarea doar a acelor elemente care favorizeaza evolutia relatiei, poate oferi echilibrul necesar continuitatii.
Cateodata, in bagajul familial adus in relatie se regasesc si scheme dezaptative formate in urma unor conditionari de genul “te iubesc daca faci …”. Acestea au fost invatate in copilarie si deseori ofera partenerului putere asupra celui care nu reuseste sa inteleaga ca se supune unui santaj emotional.
Acest lucru are consecinta faptul ca, de multe ori, va face ceva ce nu corespunde cu nevoile sale, doar pentru a nu pierde iubirea partenerului. Astfel, apare relatia de putere, unul decide iar celalalt se supune, si dispare autenticitatea.
A-ti urma visele si a-ti implini planurile nu inseamna parasirea sau participarea redusa la viata de cuplu, din contra, daca ambii parteneri fac acest lucru si se sprijina reciproc, apare o legatura mai puternica care are la baza respectul pentru evolutia fiecaruia.
Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Liliana Puchea
..