Renuntarea la fumat este o actiune personala, subiectiva si personalizata. Ceea ce functioneaza pentru unele persoane nu va functiona neaparat si pentru altele. Unii oameni se lasa de fumat usor, fara ca macar sa exeperimenteze simptomele de sevraj si fara a mai simti ulterior nevoia de a-si aprinde cate o tigara, iar altora le este extrem de greu, trec prin cele mai neplacute stari fizice si psihice cu putinta, se ingrasa, se reapuca de fumat si renunta la tigari periodic, gasesc aproape imposibil sa-si imagineze viata fara compania tigarilor. Ca urmare a diferentelor atat de mari intre fumatori, exista multe metode care pot fi aplicate separat sau impreuna, in functie de gradul de dependenta, personalitate si valorile fiecarui individ in parte.
Astfel, exista fumatori care se lasa dintr-o data, impunandu-si pur si simplu sa nu mai aprinda vreodata o tigara. Altii reusesc eliminand obiceiul fumatului din rutina zilnica, renuntand rand pe rand la tigarile care marcheaza diversele situatii si ritualuri zilnice. Unii isi programeaza tigarile pe perioade de timp si isi impun sa nu fumeze in anumite intervale, crescand gradual intervalele in care nu isi aprind tigara. De asemenea, exista o mare varietate de substante medicamentoase, care se elibereaza pe baza de reteta, in urma unui consult medical.
Hipnoterapia este una din caile eficiente de a programa mintea subconstienta pentru a depasi adictia de nicotina. Este important in tratamentul oricarei tulburari adictive (inclusiv fumatul) utilizarea adictiei ca pe o “carja “ psihologica si, in consecinta, trebuie gasite cauzele si factorii declansatori ai carjei. Dependenta de fumat poate fi eliminata prin sugestie, o data ce terapeutul ajunge la cauza necesitatii carjei inainte ca aceasta sa poata fi eliminata. Toata lumea are un motiv pentru care fumeaza si acesta nu este ca “ pur si simplu le place”. Fumatul, ca orice dependenta, este o carja care protejeaza fumatorul de emotii puternice si anxietate.
NLP-ul (programarea neuro-lingvistica), lucrand pe linia timpului, prin folosirea ancorelor sau activarea resurselor, detine o serie de tehnici scurte care, aplicate strategic, programeza mintea pentru un comportament dorit ce va inlocui fumatul. Pornind de la ideea ca toti vor sa se lase de fumat, inclusiv cei care prefera sa nu recunoasca fiindca le e greu sa spuna ca nu pot, renuntarea la fumat nu este la indemana oricui. Cand o actiune se petrece zilnic, mintea o transmite inconstientului si se automatizeaza.
Cu cat o actiune se repeta mai mult, in cazul de fata fumatul, mintea crede ca este nevoie de actiunea respectiva, o trece in categoria elementelor esentiale supravietuirii si nu renunta cu unul sau doua argumente cu referire la nocivitatea actiunii. Din cauza asta e dificil sa convingi pe cineva sa renunte din motive logice si rationale la fumat.
Terapia sistemica se leaga de folosirea tigarii in imprejurari legate de un eveniment social: cluburi, serviciu, intalniri importante si stresante unde ceilalti fumeaza.
Se vorbeste frecvent despre familia celui dependent care are un comportament de co-dependenta (reactia fata de o persoana dependenta intr-un mod care protejeaza sau previne persoana fata de consecintele consumului de tigari). Persoana dependenta si persoanele importante din viata acesteia, care au fost afectate de acest consum, incearca sa protejeze persoana si legatura acesteia cu tigarile pretinzand ca nu este nici o problema. Acest lucru pastreaza informatia critica, privind seriozitatea problemei, atat pentru persoana dependenta cat si pentru celelalte persoane importante din viata ei.
Cand un membru al familiei devine dependent de tigari, ceilalti membri ai familiei tind sa reactioneze intr-un mod necorespunzator, tipic si previzibil. Pe masura ce dependenta progreseaza, membrii familiei traiesc sentimente de teama, furie, singuratate, durere, vina si rusine in masura in care intregul sistem familial incepe sa functioneze anormal. Pentru a se proteja pe ei insisi de sentimente dureroase (cum ar fi cele enumerate mai sus), fiecare membru al familiei isi dezvolta un comportament defensiv care in cele din urma devine parte a problemei. Membrii familiei persoanei dependente traiesc deseori suferinte emotionale care exprimate intr-un mod nefunctional intaresc si sustin inconstient adictia.
Interventia in dependenta din punct de vedere al terapiei de familie este un proces prin care efectele daunatoare, progresive si distructive ale dependentei sunt intrerupte, iar persoana dependenta este ajutata sa stopeze acest consum si sa creeze noi modalitati sanatoase de abordare a acestor probleme sau nevoi. Consilierul, impreuna cu familia sau oamenii apropiati persoanei dependente se intalnesc pentru a vorbi si a motiva persoana dependenta de a accepta o forma de ajutor specializata, de a sustine persoana dependenta si de a renunta la comportamentele care genereaza, sustin sau alimenteaza dependenta.
Indiferent daca abordarea terapeutului este una de tip eclectic ce presupune incercarea si testarea mai multor tehnici din diverse orientari terapeutice, sau una integrativa, efectele aplicarii metodelor terapeutice nu intarzie sa apara.
Autor: Ciobancan Delia – psihoterapeut de familie si cuplu
Cabinet individual de psihoterapie-Delia Ciobancan