Renuntarea la relatie sau cum suportam sa ni se dea papucii

[psychedeli]

Cateodata, relatiile nu mai pot fi salvate si e bine sa fim pregatiti sa ne luam adio de la ele, chiar daca simtim nevoia de a le pastra. Separarea poate provoca o angoasa profunda, mai ales celui care nu se asteapta sa paraseasca sau sa fie parasit. Dar, si bucuria poate crea confuzii pentru cei neobisnuiti cu ea.
Nevoia de a impartasi iubirea este legitima. Problema este ca prin cultura ni s-a inoculat o nevoie atat de nerealista de ceilati, incat uneori devenim dependenti, nevrotici sau parazitari. Ii lasam pe ceilati sa decida asupra fericirii noastre.

Dorinta de fuziune interpersonala este cea mai puternica dintre nazuintele umane, este forta pasiunii care tine oamenii laolalta. Iubirea erotica este mai mult, este dorinta de fuziune totala. Din pacate, pentru multi, dorinta sexuala se transforma in nevoia de a-si depasi teama de singuratate si de a umple un gol. Si, astfel, iubirea devine dependenta.
Multi oameni isi exacerbeaza suferinta in situatiile de despartire, din credinta ca nu o pot suporta, si mai cer inca o sansa, incercand din rasputeri sa o evite. In loc sa faca fata durerii, cu speranta ca aceasta se va sfarsi, ei prefera sa se agate de o relatie nesanatoasa, o relatie care nu mai merge, pentru a suferi mai putin. Suferinta este un fenomen natural, raspunsul tamaduitor la pierdere. Putem face fata durerii, chiar daca nu credem. Faptul ca ramanem intr-o relatie nepotrivita este o incercare neinspirata de a mari gradul de confort.
Incercand sa-si mascheze propriile spaime si nerealizari, oamenii implicati fuzional intr-o relatie cad mereu prada tentatiei de a-i schimba pe ceilalti. Astfel, isi pastreaza nealterata imaginea de sine si gasesc un vinovat pentru lucrurile care nu functioneaza in relatie sau in propriile vieti. Atunci cand ii invinovatim sau cerem altora sa compenseze ceea ce nu am obtinut in copilarie, preluam esecurile parintilor ca slabiciuni ale noastre.

Cand intram intr-o relatie trebuie sa o facem cu dreptul. Asta presupune sa stim ca singura perioada din viata in care avem cu adevarat nevoie de dragoste neconditionata este copilaria. Inca incapabili de a se iubi, a se hrani sau a se apara, copiii depind de ceilalti pentru a supravietui si a creste.
In cazul adultilor, a dori si a primi iubire neconditionata este un lucru bun, dar a o pretinde este o asteptare nesanatoasa si nerealista, indiferent daca oferim sau nu reciproca. De ce v-ar darui cineva ceva ce fie nu ati primit in copilarie, fie nu sunteti dispusi sa va oferiti singuri?

In relatiile de iubire nefunctionale, indragostitii dependenti isi refuza iubirea neconditionata si se infurie, fac crize si plang daca nu o obtin de la ceilalti. Putini oameni se iubesc fara rezerve, dar toti dorim sa fim iubiti asa. Aidoma copiilor mici, cercetam lumea pentru a-i gasi pe aceia care ne vor iubi total, iar atunci cand o poveste de dragoste se sfarseste, increderea in noi insine se prabuseste.
In relatiile in care se refuza sau se abuza de implicare, multi dintre cei care se cred prea independenti nutresc nevoi dependente neimplinite. Ei au invatat sa evite durerea si teama devenind autosuficienti. Acestia nu pastreaza prea mult o relatie daca nu primesc tot ce isi doresc.

In general, fiecare individ are un set favorit de sentimente sustinute de mituri inconstiente despre el insusi, ceilalti si viata, care interfereaza cu satisfacerea nevoilor psihologice, facand o relatie functionala sau nu. Iar optiunea de a se dezvolta in viata apartine fiecaruia.
Teama de a fi abandonat in despartirile de rutina are legatura cu singuratatea patologica, mai ales daca sunt prezente sentimente cronice de panica, de furie, de disperare si de gol. Singuratatea matura este mult diferita, fiind prezent un dor sanatos dupa un iubit absent.

Indragostitii dependenti nu sunt capabili sa evoce amintirea placuta a celui drag, fiindca au mereu prezenta ideea ca ar putea fi abandonati, si nu au incredere ca persoana iubita va reveni. Motivatiile psihologice ale persoanei implicate intr-o relatie nesanatoasa sunt la fel de unice pentru individ ca si cele care implica alegerea unui anumit tip sau marca de masina.
Ceea ce facem noi aici nu este altceva decat o trecere in revista a celor mai obisnuite cazuri si a celor mai usor de explicat.
Ca sa putem renunta mai usor la relatiile care nu ne fac bine, nu trebuie sa plecam de la premisa ca relatiile de dragoste trebuie sa dureze o viata.

Atunci cand ne simtim vulnerabili gandindu-ne la cum ar fi viata noastra in afara relatiei, ne agatam de ea cu toata puterea si incercam sa o tinem sub control. Trebuie sa vedem daca am ramas in relatie pentru a ne satisface nevoile de dependenta sau din pasiunea ce emana din adancul nostru. Pasiunea este o latura importanta intr-o iubire sanatoasa, dar compulsia la extaz nu trebuie sa duca la comportamente deviante. Atractia romantica sau sexuala este uneori atat de puternica incat suntem orbi in a vedea ca relatia nu poate functiona normal. Pasiunea poate fi un magnet care ne uneste pentru a functiona impreuna sau poate fi un magnet care ne atrage spre autodistrugere. Fiecare alege ce fel de pasiune traieste in actuala relatie.

Articol realizat de Delia Ciobancan – psihoterapeut de familie si cuplu
Cabinet individual de psihoterapie-Delia Ciobancan

..

---

Alte subiecte postate de psychedeli

Teama de intimitate
Cum sa scapi de o iubire nesanatoasa
Nevroza conjugala
Educatia copiilor - asumare si delegare
Dezvoltarea familiei normale-perspectiva terapiei de familie