Flagelul dependentei de munca

[Carmen Ionescu]

Semnele acestei “boli” sunt cele ale pierderii de fapt si in fapt a conotatiei pozitive pentru care muncim.

Aceasta situatie, in esenta, absolut nociva psihicului uman, parcurge mai multe etape, cronologic desfasurate, de la binecunoscuta implicare in rolul pe care il presupun activitatile job-ului ocupat si pana la conflictul iscat intre cele doua roluri indeplinite in familie si la serviciu.

Foarte important este filtrul propriei structuri de personalitate si mentionez ca fac abstractie aici de persoanele cu vulnerabilitati psihice si/sau fizice.

Referitor la structura de personalitate si la reactiile in consecinta, as putea enumera pricipalele situatii:

1.Cand nivelul aptitudinal coincide aproape perfect cu nivelul aspiratiilor, efectul in plan psihic este scaderea controluli inhibitiei de protectie si a componentelor autoprotective, cu tot ceea ce presupun ele.. In acest caz, rolul indeplinit pentru serviciu ocupa tot timpul, toata energia proprie, componentele afectiv-emotionale devenind un monopol autodistructiv, cu consecinte negative si asupra familiei ( iubit, sot, copii etc.).

2. Cand anumite motive din trecutul fiecareia determina dependenta de munca, aceasta capata un rol aparent terapeutic-personal. Se constituie, astfel, un suport provizoriu aflat la indemana pentru rezolvarea unor trebuinte de afirmare si dezvoltare personala, prin si in contextul socio-cultural al organizatiei respective: imaginea si stima de sine, compensarea prin transfer psihic a unor privatiunui din viata personala, fuga de viata de familie etc.

Ca orice exces, dependenta de munca are efecte nedorite in plan psihic: tulburari ale somnului, tulburari ale apetitului digestiv si sexual, anxietati, apatie sau dimpotriva agitatie, epuizare fízica si psihica, stari depresive, diminuarea autocontrolului si alte manifestari particulare, in functie de persoana.

Cele mai importante sfaturi care ar putea preveni fenomenul dependentei de munca sunt:
In primul rand, autocunoasterea punctelor slabe precum si a celor forte pentru a putea recurge la fenomentul compensarii.
In al doilea rand, dorinta de a construi si a mentine un sistem social de sprijin format din familie si prieteni.
In al treilea rand si nu in ultimul, mentinerea formei fizice .

Carmen Ionescu, psiholog principal
Cabinet Individual de Psihologie - Carmen Ionescu

---

Alte subiecte postate de Carmen Ionescu

Intuitia in management

[raluca79]

Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,Electrolux , ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:
Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu....
In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare....
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food International Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe , dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).
Muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici... Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress.
Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi... Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".