M-am tot gandit in ultima vreme la ordinea actiunilor, la prioritati si modul in care sa ordonez fiecare actiune pe care o am de indeplinit in cadrul proiectului pe care tocmai l-am inceput.
Comparand firul meu actional cu ceea ce imi spuneau cei din jur, am realizat ca faceam confuzie intre ceea ce ma intereseaza, ce imi doresc si ce imi trebuie, astfel incat, m-am oprit si am luat un creion si o hartie pentru a le putea ordona.
Punandu-le pe hartie, am vazut un alt “glitch” in gindire imi lipsea un segment:”de ce imi pasa”, de fiecare data cand imi puneam aceasta intrebare, in mintea mea imi apareau persoanele de care imi pasa, ceea ce este cu totul altceva.
Pentru a-mi lamuri acest concept si pentru a imi face ordine in segmentul in cauza, am inceput prin a citi definitia cuvintului PASÁ - vb. 1. a se ingrijora, a se nelinisti, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.); PASÁ1, pers. 3 pása, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simti neliniste, a se ingrijora. 2. (Inv. si pop.) A cantari sau a atarna greu; a se lasa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simti greutatea unui lucru sau a unei situatii, a suporta cu greutate ceva neplacut. – Lat.pensare.
Astfel constat ca aveam o definitie corecta a conceptului si pot merge mai departe.
Deci, de ce iti pasa? Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare vom face un exercitiu, in cadrul caruia ai nevoie de cateva post-it-uri si un creion. Mai mult decat atat, este nevoie sa iti oferi putin timp pentru tine.
Concentreaza-te doar si exclusiv asupra acestei intrebari “de ce imi pasa?” si scrie pe un post-it ceea ce iti vine in minte, apoi pe urmatorul alt gand si tot asa pana cand crezi ca ai epuizat toate ideile pe aceasta tema, dupa care, fiind asezate una langa alta, citeste-le pe toate si pe masura ce le citesti scrie pe alte post-it-uri ce alte idei iti mai vin, toate ideile, fara exceptii, fara a le analiza pe masura ce le pui pe hartie. Cand esti convins ca ai terminat incepi sa le analizezi.
Sa luam un exemplu. Imi pasa de “gura lumii”.
Am folosit acest exemplu pentru ca fiecare persoana cu care am intrat in contact s-a raportat la aceasta sursa de ingrijorare intr-un fel sau altul la un moment dat. Dar, de fapt care este sursa reala a ingrijorarii mele? Faptul ca sunt persoane care nu au altceva mai bun de facut decat sa vorbeasca vrute si nevrute? (Cu ceva vreme in urma am abordat subiectul barfei, astfel incat nu il vom relua acum.) Sau actiunile lor ori ale altor persoane in baza spuselor lor?
Cred ca ceea ce ma afecteaza sunt actiunile.
Actiuni cu un caracter, in cel mai fericit caz, indoielnic, lipsite de logica sau temei real.
In acest fel am ajuns la sursa reala a ingrijorarii, care este cu totul alta decat cea pe care o credeam eu initial. Pe mine nu ma intereseaza “gura lumii”, ci actiunile rauvoitoare indreptate impotriva mea. Astfel am redus considerabil aria ingrijorarilor mele si pot gasi solutii pentru acest gen de situatii, clarificandu-le si corectandu-le pe masura ce se prezinta.
Acum imi pun din nou aceeasi intrebare “imi pasa de gura lumii?” si constat ca raspunsul este NU. In realitate, nu m-a interesat niciodata ce spune X sau Y despre mine, ci ceea ce imi spune X sau Y mie. Ori asta este o diferenta foarte mare.
Acum sa luam un alt exemplu, “de ce imi pasa de locul meu de munca”?
Ce reprezinta pentru mine locul meu de munca? Recunoastere profesionala si sursa de venit. Este o sursa de ingrijorare? Nu.
Este ceva ce imi trebuie si ma intereseaza. In concluzie, acest concept intra in sfera intereselor si trebuintelor mele.
Continuand sa treci prin filtrul analitic fiecare afirmatie, vei constata ca lucrurile de care iti pasa sunt foarte putine spre inexistente, pentru ca orice situatie are o sursa, un traseu si un scop. Atata timp cat vei mentine o situatie nerezolvata in mintea ta, ca problema fara solutie va fi o sursa de ingrijorare, dar asta nu inseamna ca iti pasa, ci ca nu ai cautat sau nu ai gasit inca solutii pentru problema care ti se prezinta in momentul de fata.
Articol realizat de Vanda Stoichita, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie Stoichita Vanda