Relatia cu un tata absent faciliteaza idealizarea acestuia de catre fiica sa si determina formarea unei femei care incearca cu toata fiinta ei sa se faca placuta, sa fie in centrul atentiei tuturor.
De timpuriu, fetita ajunge sa creada ca tatal ei nu-i vorbeste pentru ca nu este destul de frumoasa sau de inteligenta, sau destul de buna pentru a fi iubita. Ajunge chiar sa se simta vinovata de tacerea tatalui si incepe sa se submineze: „Nu sunt interesanta. Nimeni nu ma place. Nimeni nu ma vrea.” Din acest moment tanara incepe sa-si teasa destinul amoros, caci, daca pe de o parte se subestimeaza, pe de alta idealizeaza barbatul si umple golul cu fantasma printului din poveste. „Intr-o zi printul meu va veni” s-ar putea traduce in multe cazuri: „intr-o zi tatal meu va veni, imi va vorbi si in sfarsit voi exista ca femeie.” Este evident ca in aceasta situatie primele ei relatii vor avea un final catastrofal, deoarece nici un barbat nu va putea inlocui o imagine ideala de barbat. Sentimentul de a nu fi valoroasa si de a nu fi niciodata o femeie dorita o va marca intreaga viata, iar sansele ca ea sa aiba o viata de cuplu armonioasa sunt aproape inexistente.
Eternele adolescente sunt acele fiice care, private de sprijinul patern in dezvoltarea lor psihologica, raman prizoniere nevoii lor de a placea barbatilor sau adopta o atitudine de revolta, construindu-si o armura de nepatruns. Ele ii lasa pe altii sa le creioneze viata. Unei astfel de femei ii este foarte greu sa aiba initiativa si sa ia hotarari. In loc sa actioneze in propriul ei interes, prefera sa se adapteze la schimbarile pe care viata sau barbatii le hotarasc pentru ea si se refugiaza intr-o lume de fantasme cand situatia devine prea greu de controlat.
Tipuri de eterne adolescente:
• papusica dulce;
• fata de sticla;
• seducatoarea;
• marginala.
Papusica dulce este cea care desi pare foarte sigura pe ea, fiind mandra si increzatoare traieste o permanenta teama de abandon, angoasa fetei neglijate de tatal ei. Desi se poate revolta uneori, acuzandu-si partenerul, ea va ramane pasiva si dependenta.
Fata de sticla este cea care se refugiaza in carti sau in lumi imaginare, invocand pretextul fragilitatii si hipersensibilitatii si devenind in felul acesta o fantoma a celei care este.
Seducatoarea traieste din plin bucuria momentului prezent, refuzand orice fel de responsabilitate si de obligatii, devenind astfel varianta feminina a lui Don Juan. Ii vine deci foarte greu sa se angajeze intr-o relatie durabila. In relatie cu mama si tatal ei, aceasta femeie nu a capatat simtul propriei valori, iar revolta o impiedica sa realizeze o relatie adevarata cu barbatul care-i place.
Marginalele se identifica cu un tata ajuns obiect de rusine, care s-a revoltat impotriva societatii sau a fost respins de aceasta. Fetita a fost miscata de drama tatalui si a ramas prinsa in ea. In orice situatie ea va simti nevoia sa critice si sa-si afirme diferenta, fiind combativa dar niciodata nu va actiona in consecinta. Se va refugia in alcoolism, drog, prostitutie sau sinucidere, fiind extrem de deprimata. Printre ele se numara si cele agresate sexual de tata, fete care nu mai reusesc sa-si capete respectul de sine.
(Sursa: Guy Corneau si Linda Shierse-Leonard)