Relatia tata-fiica, tata absent

[raluca79]

Relatia cu un tata absent faciliteaza idealizarea acestuia de catre fiica sa si determina formarea unei femei care incearca cu toata fiinta ei sa se faca placuta, sa fie in centrul atentiei tuturor.
De timpuriu, fetita ajunge sa creada ca tatal ei nu-i vorbeste pentru ca nu este destul de frumoasa sau de inteligenta, sau destul de buna pentru a fi iubita. Ajunge chiar sa se simta vinovata de tacerea tatalui si incepe sa se submineze: „Nu sunt interesanta. Nimeni nu ma place. Nimeni nu ma vrea.” Din acest moment tanara incepe sa-si teasa destinul amoros, caci, daca pe de o parte se subestimeaza, pe de alta idealizeaza barbatul si umple golul cu fantasma printului din poveste. „Intr-o zi printul meu va veni” s-ar putea traduce in multe cazuri: „intr-o zi tatal meu va veni, imi va vorbi si in sfarsit voi exista ca femeie.” Este evident ca in aceasta situatie primele ei relatii vor avea un final catastrofal, deoarece nici un barbat nu va putea inlocui o imagine ideala de barbat. Sentimentul de a nu fi valoroasa si de a nu fi niciodata o femeie dorita o va marca intreaga viata, iar sansele ca ea sa aiba o viata de cuplu armonioasa sunt aproape inexistente.

Eternele adolescente sunt acele fiice care, private de sprijinul patern in dezvoltarea lor psihologica, raman prizoniere nevoii lor de a placea barbatilor sau adopta o atitudine de revolta, construindu-si o armura de nepatruns. Ele ii lasa pe altii sa le creioneze viata. Unei astfel de femei ii este foarte greu sa aiba initiativa si sa ia hotarari. In loc sa actioneze in propriul ei interes, prefera sa se adapteze la schimbarile pe care viata sau barbatii le hotarasc pentru ea si se refugiaza intr-o lume de fantasme cand situatia devine prea greu de controlat.

Tipuri de eterne adolescente:
• papusica dulce;
• fata de sticla;
• seducatoarea;
• marginala.

Papusica dulce este cea care desi pare foarte sigura pe ea, fiind mandra si increzatoare traieste o permanenta teama de abandon, angoasa fetei neglijate de tatal ei. Desi se poate revolta uneori, acuzandu-si partenerul, ea va ramane pasiva si dependenta.

Fata de sticla este cea care se refugiaza in carti sau in lumi imaginare, invocand pretextul fragilitatii si hipersensibilitatii si devenind in felul acesta o fantoma a celei care este.

Seducatoarea traieste din plin bucuria momentului prezent, refuzand orice fel de responsabilitate si de obligatii, devenind astfel varianta feminina a lui Don Juan. Ii vine deci foarte greu sa se angajeze intr-o relatie durabila. In relatie cu mama si tatal ei, aceasta femeie nu a capatat simtul propriei valori, iar revolta o impiedica sa realizeze o relatie adevarata cu barbatul care-i place.

Marginalele se identifica cu un tata ajuns obiect de rusine, care s-a revoltat impotriva societatii sau a fost respins de aceasta. Fetita a fost miscata de drama tatalui si a ramas prinsa in ea. In orice situatie ea va simti nevoia sa critice si sa-si afirme diferenta, fiind combativa dar niciodata nu va actiona in consecinta. Se va refugia in alcoolism, drog, prostitutie sau sinucidere, fiind extrem de deprimata. Printre ele se numara si cele agresate sexual de tata, fete care nu mai reusesc sa-si capete respectul de sine.

(Sursa: Guy Corneau si Linda Shierse-Leonard)

---

Alte subiecte postate de raluca79

Pozitiv si negativ in relatia mama-fiu
Relatia pozitiva tata-fiica vs relatia patogena tata-fiica
Cel mai bun dar pentru copii
Scoala vietii
Intalniri pentru persoane singure

[raluca79]

Relatia mama-fiica, tata absent

Atentia tatalui o confirma pe fiica in diferentierea ei sexuala. Prezenta lui ii permite sa se separe si sa se diferentieze de mama. Tatal o ajuta sa-si castige individualitatea de femeie. Dar atunci cand relatiile tata fiica nu au fost satisfacatoare, sunt afectate relatiile mama – fiica, aceasta din urma avand sentimente ambivalente fata de prima. „Imi iubesc mama care mi-a dat atentie, dar o urasc pentru ca mi-a cerut prea multe”.
In astfel de cazuri, cel mai adesea, relatia parentala de cuplu este deficitara. Mama are adesea exigente foarte mari fata de fiica sa, incercand sa-si implineasca prin aceasta propriile dorinte. Cu alte cuvinte mama va incerca sa fie totul pentru fiica sfarsind prin a deveni sufocanta, ceea ce o va determina pe aceasta sa o respinga si sa lupte pentru independenta sa. In aceste conditii fiica isi va respinge mama, si implicit, gratie procesului de identificare se va respinge pe sine, identitatea psihosexuala a ei avand de suferit.
Mamele singure transforma fiica intr-un adevarat partener de viata, atribuindu-i rolul de suport emotional substitutiv al sotului absent. In aceste conditii, conflictul parinte – copil ajunge pana la a imita conflictele – maritale ale mamei cu fostul ei sot, fiica, auzind deseori din gura mamei sale, esti „ca taica-tu.”
In astfel de situatii fiica isi va respinge mama, respingandu-si astfel propria feminitate si va deveni exact ca tata si va intra intr-o confuzie de identitate psihosexuala ce va avea implicatii nefaste asupra relatiilor ei de cuplu.
(M. Minulescu)

[CONSTANTA VASILE]

Procesul de transformare a adolescentei eterne

Pattern-urile descrise mai sus nu sunt destinate a fi "tipuri", ci mai degraba descrieri fenomenologice ale celor patru moduri diferite ale adolescentei eterne. Ele nu se exclud unul pe altul ci pot fi recunoscute toate, in momente diferite, sau poate predomina unul din ele.
Comun pentru toate aceste pattern-uri puella este agatarea fie de o inocenta absolutizata, fie de o vina absoluta, ambele fiind cele doua fete ale aceleiasi monede si care dezvolta, hranesc dependenta de celalalt pentru a se afirma sau pentru a invinovati. Prin urmare are loc evitarea asumarii responsabilitatii pentru propria existenta, o lipsa de luare a deciziilor si de discernamant, lasand toate acestea pe seama altuia.
Problema centrala pentru puella este de a se afirma si exprima asa cum este ea cu adevarat, de vreme ce tendinta ei este de a-si obtine identitatea (sau lipsa de identitate) de la/ prin altii. Ea şi-a permis sa devina un “obiect”, sa traiasca o identitate care nu este a ei.
Primul pas catre transformarea acestui pattern este ca aceasta sa constientizeze ca nu este in relatie cu propriul Sine, sa simta si sa realizeze ca in spatele impulsurilor eului exista o forta mai inalta cu care nu a intrat in contact si care se dezvaluie frecvent in vise. Aceasta constientizare aduce cu sine suferinta si un al doilea pas necesar - acela al acceptarii suferintei. Ultimul pas este acela de a realiza ca in noi, in ciuda slabiciunii noastre, exista si putere, forta. Acest ultim pas este, de fapt, acceptarea Sinelui si a puterii acestuia.
Din punct de vedere psihologic, primul pas al conştientizarii consta in recunoasterea pattern-ului. Numirea constienta este un prim pas de libertate din structura negativa. Numind pattern-ul care rezulta dintr-o relatie cu un tata neglijent, absent, persoana poate iesi din aceasta influenta si poate accede la un mod autentic de a exista. Numirea pattern-ului ii va da puellei perspectiva de care are nevoie si insight-ul referitor la cauzele pentru care ea ramas blocata in dezvoltarea ei. Numirea este un proces activ.
Pasul urmator in intelegerea slabiciunii este acceptarea constienta a suferintei din viata ei de pana acum, adica, acceptarea faptului ca suferinta poarta in ea un inteles. Intelegerea reala a slabiciunii si acceptarea suferintei implica intalnirea cu umbra, partea care este negata. Odata cu fetita dulce şi inocenta vine de obicei si manipularea rautacioasa. Papusa dulce si seducatoarea manipuleaza barbatii pentru ca ei sunt atat de usor de sedus prin sarmul feminin. Marginala manipuleaza prin amenintari de autodistrugere si proiectii de putere asupra celorlalti prin intermediul carora i-a prins pe acestia in plasa. Fata de sticla ii face pe ceilalti sa se simta neputinciosi in fata fragilitatii si a sensibilitatii sale. Umbra puellei este legata de putere - o putere pe care ea nu a acceptat-o cu adevarat si responsabil.
In fine, ceea ce se cere puellei in procesul trasnformarii de sine este sa renunte la a se agata de dependenta de fetita inocenta si la lipsa de putere si sa accepte forta si puterea care exista deja - sa se valorizeze pe sine. Iar daca isi accepta aceasta putere, inocenta se va dezvalui ca tinerete, vigoare şi elan feminin.

• Pattern – Model specific, tipar reprezentand simplificat structura unui fenomen sociologic, lingvistic, psihologic.

• Puer aeternus (Puella eterna) – Eternul copil, tineretea vesnica; este privit ca o componenta nevrotica a personalitatii. C.G.Jung considera ca puer aeternus tine de arhetipul copilului si ca fascinatia lui recurenta este produsa de proiectia neputintei individului de a se renova pe sine insusi. Puterea de a asuma riscul ruperii de origini, de a te mentine intr-o stare de evolutie continuua, de a te mantui prin inocenta, de a vizualiza noi inceputuri, toate acestea sunt atribute ale copilului mantuitor pe cale de a se naste. Atunci cand este privit ca o tulburare a personalitatii, cea mai socanta caracteristica a lui puer aeternus (puella eterna) este importanta exagerata acordata spiritului. Von Frantz (1971) descrie prin termenul puer pe acei oameni care au dificultati in a se stabiliza, sunt nerebdatori, rupti de realitate, idealisti, gata mereu sa o ia de la capat, aparent neatinsi de varsta si fara prihana, dedati avanturilor imaginatiei. Dar puer are si o latura pozitiva. Alaturi de adolescenta perpetua, ce sta la baza vietii de provizorat continuu, Hillman (1979) vede in puer o imagine a “naturii noastre originare, a auritei noastre umbre primordiale...a esentei noastre angelice, ca mesager al divinitatii”. De la puer, conchide el, primim sensul vietii si semnificatia destinului nostru.

• Umbra – In 1945, Jung a dat o definitie foarte directa si limpede a umbrei: “ceea ce un individ nu vrea sa fie” (OC 16, par.470). In acesta scurta propozitie sunt rezumate diversele si repetatele referiri la umbra ca parte negativa a personalitatii, ca suma a tuturor trasaturilor neplacute pe care individul vrea sa le ascunda, ca latura inferioara, primitiva si lipsita de valoare a naturii umane, ca “cealalta persoana” din om, ca latura intunecata a omului. Jung era pe deplin constient de realitatea Raului in viata umana. De nenumarate ori el a insistat asupra faptului ca toti avem o umbra, ca tot ceea ce are substanta produce o umbra, ca Eul este fata de umbra ca lumina fata de intuneric, ca umbra este cea care ne face umani.

• Sinele – In psihologia analitica reprezinta:

- Arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului.
- Psihismul ca totalitate functionala unitara.
- Arhetip central al ordinii.
- Baza arhetipala pentru eul individual. Perceperea sinelui la nivelul eului ia forma simbolica si numinoasa a unor valori de nivel superior precum creatorul, soarele ca centru al sistemului solar, regele ca centru al lumii etc., regasibile in toate miturile şi legendele lumii. In situatiile cand eul este instabil, iar lipsa de forta si coerenta ameninta sa destabilizeze sistemul ca atare, apar frecvent la nivelul individului reprezentări simbolice de tipul mandalei.
- Cristos - simbol arhetipal al polarităţilor Sinelui şi astfel o unitate paradoxala care ne ajuta să sintetizam opusele intr-un intreg conceptual

• Insight – Intelegere

Articol realizat de Constanta Vasile, psiholog.
Traducere si adaptare din cartea The Wounded Woman: Healing the Father-Daughter Relationship
de Linda Schierse Leonard.