Capcana pastrarii unui secret

[psychedeli]

Este gresit sa credem ca alegerea de a pastra un secret fata de copiii nostri ii va proteja sau ii va scuti de suferinta. Copiii supusi unui secret de familie, fiind apropiati de parinti, sufera foarte mult. Parintii cad in capcana bunelor intentii cand pastreaza un secret si cand isi justifica tacerea. Parintele ascunde evenimentul deoarece:
- vrea sa-si protejeze cat mai bine imaginea in ochii copilului;
- pentru a nu-l dezamagi pe copil sau pentru a nu fi pus in fata dezamagirii acestuia;
- in virtutea credintei conform careia copilul este prea mic pentru a intelege;
- in virtutea credintei conform careia astfel de lucruri nu sunt in interesul copiilor;
- ca nu trebuie complicata viata copiilor;
- ca oricum, copilul va afla atunci cand va fi suficient de mare.

Secretele sunt pastrate pentru a proteja, pentru a nu altera o relatie, dar pe termen lung au efect contrar. Deceptia provocata de constatarea ca in toti acei ani, parintii l-au mintit, creaza un sentiment de tradare. El isi poate spune:
- am fost tinut la distanta prin faptul ca nu mi s-a spus adevarul;
- ceilalti s-au indepartat de mine, fara sa mi-o spuna;
- nu am avut nici o sansa sa aflu ce nu este in regula, de a intelege, de a preveni lipsa de comunicare;
- ceilalti nu au avut incredere in mine;
- nu am fost tratat ca un membru al familiei;
- oare ce am facut sa fiu considerat nedemn sa aflu ce s-a intamplat?

Intuitiv, inconstientul copilului percepe secretul si reactioneaza adaptandu-se la ceea ce isi doreste de fapt parintele, prin fidelitatea fata de o persoana, prin capabilitatea de a intelege, prin faptul ca stie ce s-a intamplat sau pastrand si el secretul.
Cand unui copil i se ascunde ceva ce il priveste, varsta la care trebuie sa-i spunem copilului secretul, varsta recomandata de specialisti este una cat mai frageda, chiar daca e bebelus.
In povestirea lui Serge Tisseron se vorbeste despre o fetita careia i se ascunsese faptul ca fratele ei mai mare se nascuse din prima casatorie a mamei si ii era astfel frate vitreg. Cand i s-a spus, fetita a plans si le-a reprosat parintilor faptul ca o mintiseara timp de cinci ani. Era dureros pentru ea ca toti ceilalti mebrii ai familiei stiau. Cand mama a vrut sa afle cand ar fi fost cel mai bine sa-i spuna, fata a raspuns: “Trebuia sa imi spuneti cand eram foarte mica, nu as fi inteles nimic, nu as fi plans, dar as fi stiut totul!”

Desi ideal ar fi sa dezvaluim toate secretele, este imposibil sa generalizam solutiile. Daca ai pastrat prea mult timp un secret fata de copilul tau, iti va fi din ce in ce mai greu sa i-l dezvalui. Examinarea si evaluarea cu ajutorul unui terapeut, daca este nevoie, este recomandata, inainte de a fi dezbatut public sau ca protagonistii acelui secret sa fie confruntati.
Vindecarea de un secret, inseamna mai intai a-ti acorda libertatea de a vorbi despre el. De asemenea, trebuie sa acceptam ca si copilul nostru sa isi poata exprima sentimentele de tradare, nedreptate, neliniste, furie, deceptie pe care le-a trait sau le traieste. Daca acest lucru ne depaseste, putem dezvalui copilului de fata cu un alt membru al familiei sau cu ajutorul unui terapeut. Cuvintele rostite au puterea sa desfaca un secret si sa vindece.

Pentru a ne proteja pe noi si pe copiii nostrii de efectele negative si de consecintele pe termen lung ale unui secret patologic, solutia ideala ar fi sa nu mai producem secrete! Este nevoie sa invatam sa comunicam, sa exprimam in cuvinte, fiindca daca ne reducem la tacere, ne indreptam spre suferinta.

Autor: Ciobancan Delia – psihoterapeut de familie si cuplu
Cabinet individual de psihoterapie-Delia Ciobancan

---

Alte subiecte postate de psychedeli

Barbatii sunt tati in alt mod decat sunt femeile mame
Controlul parental
Adolescenta ca perioada de revendicare a autonomiei
Pe ring: lupta pentru control dintre parinti si copii
Renuntarea la fumat