Particularitatile limbajului copilului autist

[Mihaela Luca]

Absenta limbajului reprezinta unul dintre primele semne ingrijoratoare ale autismului.Apoi urmeaza dilema, negarea diagnosticului… Parintii aduna informatii despre copii care au vorbit mai tarziu sau despre copii a caror evolutie in terapie a fost foarte rapida, insa ramane mereu aceeasi intrebare: „ Oare acel copil era la fel ca al meu?”

Tulburarile de limbaj sunt constante si majore in autism

Tulburarile de limbaj reprezinta rezultatul disfunctiilor intervenite in receptionarea, intelegerea, elaborarea si realizarea comunicarii scrise si orale din cauza unor afectiuni de natura organica, functionala, psihologica sau educationala care actioneaza asupra copilului mic in perioada aparitiei si dezvoltarii limbajului.

Se estimeaza faptul ca o treime dintre autisti nu reusesc achizitionarea nici unui limbaj si o alta treime nu dezvolta decat un limbaj rudimentar. Progresele inregistrate de copiii autisti sunt influentate de gravitatea autismului (sever, mediu, usor), de varsta la care copiii incep terapia, de limba pe care copiii trebuie sa o invete (este stiut faptul ca limba romana are o gramatica foarte complicata si are ceea ce nu trebuie nici unui copil autist: multe reguli cu multe exceptii si multe semnificatii ale acelorasi cuvinte, motiv pentru care o parte din dificultatile invatarii limbajului deriva din ghinionul acestot copii de a a fi nevoiti sa invete limba romana: pluralulul, acordul subiect-predicat, substantiv-adjectiv, formele articolului posesiv care sunt mai multe decat in alte limbi).

Tulburarile comunicarii se impart in doua mari categorii:
a) tulburarile comunicarii preverbale;
b) tulburarile limbajului propriu zis.

Prima categorie se caracterizeaza prin absenta gestului de indicare (pointing) si a gesturilor menite sa atraga atentia celor din jur asupra unui obiect, a unei situatii, absenta gesturilor de comunicare a dorintelor intr-o maniera adecvata. La copiii autisti apare o saracie gestuala comunicativa, actele de limbaj comunicativ fiind foarte sarace si limitate de multe ori la acte de cerinta sau protest. De multe ori acesti copii isi exprima dorintele si emotiile prin comportamente aberante cum ar fi tipetele, heteroagresivitatea, agresivitatea. Spre deosebire de copiii surzi sau celor tulburari specifice de limbaj, copiii autisti nu dezvolta modalitati nonverbale de emitere a unor mesaje.

La fel de evidente sunt si deficitele in ceea ce priveste gestica si mimica ce insotesc limbajul, absenta expresiilor faciale, a zambetelor care acompaniaza in mod normal un dialog, precum si incapacitatea de a interpreta expresiile faciale vazute la altii.

Exista si cazuri in care copiii incep sa prezinte semne de autism mai tarziu. Acestia au prezentat lalatiune, au gangurit in primele 6 luni de viata, chiar au spus cateva cuvinte, dar aceste achizitii se pierd apoi odata cu instalarea autismului.

O caracteristica a tulburarilor limbajului propriu-zis este ecolalia (repetarea in ecou). Ceea ce trebuie precizat este faptul ca ecolalia serveste uneori scopurilor de comunicare. In unele cazuri ecolalia poate transmite lipsa intelegerii, motiv pentru care utilizarea acesteia creste in situatiile in care copiii nu inteleg ceea ce li se cere sau li se spune. In alte cazuri ecolalia are semnificatie de cerere („Vrei ciocolata?” inseamna „Vreau ciocolata!”) Acest lucru se intampla deoarece copilul autist asociaza fraza cu evenimentul, fara a surprinde semnificatia frazei.

O adevarata problema pentru copiii autisti este utilizarea adecvata a pronumelui personal si posesiv. Una dintre explicatiile erorii de utilizare a pronumelelui sustine ca autistul este profund confuz in legatura cu propria sa identitate. Eu imi manifest unele rezerve in ceea ce priveste aceasta explicatie, deoarece observatiile de-a lungul timpului m-au facut sa inteleg ca autistii stiu foarte bine cand se refera la propria persoana si cand se refera la o alta persoana. Un argument foarte simplu il constituie efectuarea comportamentului care ar urma in mod logic dupa o utilizare gresita a pronumelui. Daca atunci cand copilul autist spune „Tu vrei ciocolata!” vei manca acea ciocolata cu siguranta protestele nu vor intarzia sa apara. Se intampla asa tocmai pentru ca autistul nu se referea la tine, ci la propria persoana de care este perfect constient, numai ca problema a aparut in exprimarea verbala. Aceasta eroare de exprimare se datoreaza faptului ca pronumele este relativ la vorbitor si la ascultator, iar autistii – asa cum subliniam si mai devreme- au tendinta de a invata prin asociere. In cazul pronumelui asocierea nu este constanta, din contra, raporturile se tot schimba si atunci apare confuzia la nivelul exprimarii verbale. Daca am renunta la folosirea pronumelor si am folosi in mod invariabil numele fiecarei persoane cu siguranta autistii si-ar exprima corect dorintele si impresia de confuzie in ceea ce priveste identitatea propriei persoane ar disparea.

L. Bloom vorbeste de dificultati de invatare a formei limbajului (invatarea fonologica, morfologica si sintactica), continutului limbajului si de dificultati in ceea ce priveste utilizarea limbajului. De subliniat este faptul ca in cazul autistilor care reusesc interiorizarera formei si continutului limbajului se mentine dificultatea utilizarii lor adecvate si eficiente in comunicare, motiv pentru care este foarte importanta descoperirea de catre copil a functionalitatii limbajului, a dorintei de a comunica. Si aici nu ma refer doar la comunicarea dorintelor, ci la a provoca autistii ajunsi la un nivel avansat in terapie „sa comunice de dragul comunicarii”. Acest lucru este foarte greu de realizat, dar joaca un rol vital in integrarea finala a copilului autist in societate. Asupra acestui aspect voi insista intr-un articol urmator deoarece urmeaza mai multe articole in care voi dezbate problemele legate de achizitionarea limbajului si utilizarea comunicarii de catre copiii autisti.

Prezint in continuare o lista ce cuprinde particularitatile limbajului si comunicarii copilului autist (cu precizarea ca la fiecare dintre ei acestea se afla intr-o combinatie unica, la un anumit nivel de gravitate si ca intotdeauna pornind de la aceste doua aspecte se realizeaza interventia teraputica viitoare):

* Dificultatea/dificultatea de a pune intrebari;
* Dificultatea/incapacitatea de a obtine si retine o informatie utila;
* Dificultatea/incapacitatea de a avea comentarii la obiect;
* Dificultatea/incapacitatea de a sustine un monolog coerent, consistent si continuu;
* Dificultatea/incapacitatea de a solicita atentia unui partener de discutie;
* Dificultatea/incapacitatea de a intelege sensul figurat al unor exprimari si de a da sens figurat unor exprimari;
* Dificultatea/incapacitatea de a prelua si dezvolta ideile altei persoane;
* Dificultatea/incapacitatea de a schimba cursul discursului in directia dorita;
* Dificultatea/incapacitatea de a combate rational ideile pe care nu le impartaseste;
* Lipsa reactiei la vorbire;
* Nu raspund la comenzile verbale si au o reactie intarziata la apelul numelor lor;
* Pronuntie defectuoasa;
* Ecolalie imediata/intarziata;
* Absenta sau utilizarea neadecvata a cuvintelor de legatura;
* Substituie cuvintele cu altele apropiate ca sonoritate, semnificatie, utilitate;
* Imbinarea cuvintelor in ordine gresita in propozitii;
* Prezenta unui vocabular sarac;
* Exprimarea printr-o vorbire „economicoasa”, lipsita de intonatie, flexibilitate, dezagreabila (stil telegrafic);
* Utilizarea unor formulari verbale stereotipe si repetitive;
* Limbajul nu apare la varsta obisnuita;
* Absenta limbajului nu se insoteste de nici o incercare de comunicare gestuala sau mimica;
* Inversarea pronumelui (utilizarea lui „Tu” pentru a vorbi despre sine);
* Asimilarea mai usoara si utilizarea cu o frecventa mai mare a cuvintelor concrete (nume de obiecte, comenzile de a realiza o sarcina simpla);
* Dificultatea/incapacitatea de intelegere si utilizare in conversatie a cuvintelor abstrate (glume, emotii, atribute complexe ca de exemplu: harnic/lenes, vinovat/nevinovat, cuminte/obraznic etc.);
* Diferente foarte mari intre numarul cuvintelor din vocabularul pasiv (limbajul receptiv) si cel activ;
* Dificultati in discriminarea intrebarilor si cerintelor adresate;
* Lipsa contactului vizual in timpul conversatiei;
* Dificultatea/incapacitatea de intelegere si folosire adecvata a elementelor de limbaj paraverbal (semnale transmise prin voce: intonatie, accent, dictie, volum, ritm, pauze, modulatii) si nonverbal (semnale transmise prin corp: postura, mimica, gestica, zona si distanta). Acest lucru sta in mare parte la baza dificultatilor de interactiune sociala care presupun in mod evident comunicare. Cercetarile au aratat ca din totalul mesajelor emise de o persoana 7 % sunt verbale, 28 % paraverbale si 65 % nonverbale.

As vrea sa mai adaug faptul ca la 6 ani vocabularul minim unui copil normal este de 1 500 de cuvinte, mediu de 2000 de cuvinte si maxim de 2500 (este vorba de vocabularul pasiv care depaseste ca numar de cuvinte vocabularul activ). La sfarsitul scolaritatii mici progresul in ceea ce priveste asimilarea si utilizarea cuvintelor din vocabularul limbii este evident, din totalul de 4000 – 4 500 de cuvinte ale vocabularului total, 1 500 – 1 600 de cuvinte fac deja parte din vocabularul activ.

Stiu ca acest subiect este unul foarte complex si ca au ramas multe lucruri neclarificare si promit ca voi dedica si articolele urmatoare problemei comunicarii si limbajului.

Fragmente din lucrarea de licenta “Specificul invatarii limbii romane si particularitatile limbajului prescolarului autist” (Psiholog Mihaela Luca)

Cabinet Individual de Psihologie - Luca Mihaela

---

Alte subiecte postate de Mihaela Luca

Shadow - notiuni introductive