Shadow - notiuni introductive

[Mihaela Luca]

Shadow (Umbra)
Definirea termenilor “shadow” (umbra), “shadowing”

Shadowing – termen folosit de obicei pentru a descrie suportul „unu la unu”, intr-o situatie zilnica (cum este cea de gradinita). Shadow teaching ajuta la imbunatatirea performantelor, a abilitatilor psihosociale si a cresterii independentei.

Shadow – persoana care insoteste copilul la gradinita, ajutandu-l sa faca fata cerintelor.

Teoria pe care se bazeaza“umbritul” este aceeasi teorie pe care se bazeaza si lucrul acasa. Aceasta inseama ca este vorba despre un comportament de ajutorare care ajuta copilul sa se adapteze la situatia din clasa.

Abilitati/cunostinte necesare “umbrei” la inceputul lucrului intr-o gradinita/scoala:

- a fi un bun observator
- informatii despre autism
- informatii despre prompt
- informatii despre sistemul de recompensa/tokeni
- stie cum sa interactioneze cu educatoarea si copii

Definirea atributiilor educatoarei/umbrei/terapeutului ABA care lucreaza individual cu copilul (comparatie)

Terapeut – terapie individuala (T)
Shadow (S)
Educatoare (S)

T: Isi dedica tot timpul si atentia copilului in absenta grupului (lucreaza individual cu copilul)
S: Ofera asistenta si favorizeaza independenta
E: Isi dedica timpul si atentia intregului grup de copii

T: Lectii specifice adaptate nevoilor copilului/stabileste scopuri
S: Sustine copilul in desfasurarea activitatilor in clasa
E: Scopurile activitatilor sunt stabilite in conformitate cu programa scolara si adaptate capacitatii fiecarui copil

T: De obicei sta in fata sau langa copil
S: Sta in spate sau il observa dintr-un colt al clasei
E: Sta in fata grupului si interactioneaza cu fiecare pe rand atunci cand este cazul

T: Asistenta intruziva
S: Ofera cel mai putin intruziv ajutor
E: Ofera ajutor tuturor copiilor

T: Recompensa directa
S: Ofera recompense in mod subtil atunci cand este posibil
E: Ofera acelasi tip de recompense pentru toti copii

T: Recompensa continua, frecventa
S: Tinde sa reduca recompensa
E: Tinde sa ajunga la folosirea recompensei sociale, ca unica recompensa

T: Tinteste formarea de abilitati individual
S: Scop: invatarea incidentala si transferul abilitatilor
E: Tinteste formarea abilitatilor specifice varstei in grup

T: Terapeutul poate oferi un model pentru comportamentul dorit
S: Atentia copilului este directionata de shadow catre grupul de egali si catre educatoare
E: Solicita direct atentia copiilor, poate fi un model pentru comportamentul dorit

T: Date despre formarea abilitatilor
S: Noteaza observatiile facute si evolutia copilului (mentinerea abilitatilor achizitionate, generalizarea lor, limbaj spontan, interactiune sociala)
E: Efectueaza evaluari periodice ale copiilor

T: Copilul primeste solicitari de la terapeut
S: Copilul primeste solicitari de la educatoare
E: Alterneza solicitarile adresate intregului grup de copii cu solicitarile individuale, care insa sunt adresate tot de la distanta.

Abilitati/achizitii minime necesare copilului cu autism cand este integrat in gradinita

- se face trecerea de la maniera rigida si structurata de lucru la un mod cat mai natural de invatare;
- asteapta randul;
- poate intelege comenzi simple;
- poate sa asiste macar la desfasurarea unei activitati timp de 10-15 min, chiar daca nu se implica;
- sta pe scaun;
- accepta compania copiilor si a persoanelor straine;
- comportamentele agresive (sau alte comportamente neadecvate) nu pun in pericol securitatea altor copii sau propria securitate;

Obiective generale de atins in scoli/gradinite:
- trecerea de la o activitate la alta
- intelegerea si respectarea regulilor sociale
- ridica mana
- dezvoltarea capacitatii de a invata de la grupul de egali

Obtinerea atentiei: contactul vizual, fata si corpul sunt intoarse catre persoana cu care vorbeste, gesturi de genul batutului pe umar.
Initierea conversatiei: salutul, strigarea pe nume a celeilalte persoane, formule de incepere a unei conversatii.
Raspunde la solicitarile celeilalte persoane.
Asteptarea randului: nu intrerupe cand cineva vorbeste, sa stie cand sa isi ia randul la conversatie.
Ascultarea celor spuse de interlocutor.
Reguli de intrare in discutie cu cineva si prezentarea pe scurt a ideii.
Mentinerea unei conversatii pe un anumit subiect, adaugarea de noi informatii la subiectul care deja se discuta.
Schimbarea subiectului cand acest lucru este potrivit folosind fraze de genul: „Acest lucru imi aminteste…”
Clarificarea lucrurilor spune, evitand folosirea acelorasi cuvinte. – Incheierea conversatiei evitand iesirea brusca din conversatiei („Trebuie sa plec acum…”, „Mi-a facut placere sa vorbim!”, „La revedere, ne vedem maine!”)

Articol realizat de Mihaela Luca, psiholog

Cabinet Individual de Psihologie - Luca Mihaela