Definirea termenilor “shadow” (umbra), “shadowing”
Shadowing – termen folosit de obicei pentru a descrie suportul „unu la unu”, într-o situaţie zilnică (cum este cea de grădiniţă). Shadow teaching ajută la îmbunătăţirea performanţelor, a abilităţilor psihosociale şi a creşterii independenţei.
Shadow – persoana care însoţeşte copilul la grădiniţă, ajutându-l să facă faţă cerinţelor.
Teoria pe care se bazează“umbritul” este aceeași teorie pe care se bazează și lucrul acasă. Aceasta înseamă că este vorba despre un comportament de ajutorare care ajută copilul să se adapteze la situația din clasă.
Abilităţi/cunoştinţe necesare “umbrei” la începutul lucrului într-o grădiniţă/şcoală:
- a fi un bun observator
- informaţii despre autism
- informaţii despre prompt
- informaţii despre sistemul de recompensă/tokeni
- ştie cum să interacţioneze cu educatoarea şi copii
Definirea atribuţiilor educatoarei/umbrei/terapeutului ABA care lucrează individual cu copilul (comparaţie)
Terapeut – terapie individuală (T)
Shadow (S)
Educatoare (S)
T: Îşi dedică tot timpul şi atenţia copilului în absenţa grupului (lucrează individual cu copilul)
S: Oferă asistenţă şi favorizează independenţa
E: Îşi dedică timpul şi atenţia întregului grup de copii
T: Lecţii specifice adaptate nevoilor copilului/stabileşte scopuri
S: Susţine copilul în desfăşurarea activităţilor în clasă
E: Scopurile activităţilor sunt stabilite în conformitate cu programa şcolară şi adaptate capacităţii fiecărui copil
T: De obicei stă în faţă sau lângă copil
S: Stă în spate sau îl observă dintr-un colţ al clasei
E: Stă în faţa grupului şi interacţionează cu fiecare pe rând atunci când este cazul
T: Asistenţă intruzivă
S: Oferă cel mai puţin intruziv ajutor
E: Oferă ajutor tuturor copiilor
T: Recompensă directă
S: Oferă recompense în mod subtil atunci când este posibil
E: Oferă acelaşi tip de recompense pentru toţi copii
T: Recompensă continuă, frecventă
S: Tinde să reducă recompensa
E: Tinde să ajungă la folosirea recompensei sociale, ca unică recompensă
T: Ţinteşte formarea de abilităţi individual
S: Scop: învăţarea incidentală şi transferul abilităţilor
E: Ţinteşte formarea abilităţilor specifice vârstei în grup
T: Terapeutul poate oferi un model pentru comportamentul dorit
S: Atenţia copilului este direcţionată de shadow către grupul de egali şi către educatoare
E: Solicită direct atenţia copiilor, poate fi un model pentru comportamentul dorit
T: Date despre formarea abilităţilor
S: Notează observaţiile făcute şi evoluţia copilului (menţinerea abilităţilor achiziţionate, generalizarea lor, limbaj spontan, interacţiune socială)
E: Efectuează evaluări periodice ale copiilor
T: Copilul primeşte solicitări de la terapeut
S: Copilul primeşte solicitări de la educatoare
E: Alterneză solicitările adresate întregului grup de copii cu solicitările individuale, care însă sunt adresate tot de la distanţă.
Abilităţi/achiziţii minime necesare copilului cu autism când este integrat în grădiniţă
- se face trecerea de la maniera rigidă şi structurată de lucru la un mod cât mai natural de învăţare;
- aşteaptă rândul;
- poate înţelege comenzi simple;
- poate să asiste măcar la desfăşurarea unei activităţi timp de 10-15 min, chiar dacă nu se implică;
- stă pe scaun;
- acceptă compania copiilor şi a persoanelor străine;
- comportamentele agresive (sau alte comportamente neadecvate) nu pun în pericol securitatea altor copii sau propria securitate;
Obiective generale de atins în şcoli/grădiniţe:
- trecerea de la o activitate la alta
- înţelegerea şi respectarea regulilor sociale
- ridică mâna
- dezvoltarea capacităţii de a învăţa de la grupul de egali
- Obţinerea atenţiei: contactul vizual, faţa şi corpul sunt întoarse către persoana cu care vorbeşte, gesturi de genul bătutului pe umăr.
- Iniţierea conversaţiei: salutul, strigarea pe nume a celeilalte persoane, formule de începere a unei conversaţii.
- Răspunde la solicitările celeilalte persoane.
- Aşteptarea rândului: nu întrerupe când cineva vorbeşte, să ştie când să îşi ia rândul la conversaţie.
- Ascultarea celor spuse de interlocutor.
- Reguli de intrare în discuţie cu cineva şi prezentarea pe scurt a ideii.
- Menţinerea unei conversaţii pe un anumit subiect, adăugarea de noi informaţii la subiectul care deja se discută.
- Schimbarea subiectului când acest lucru este potrivit folosind fraze de genul: „Acest lucru îmi aminteşte…”
- Clarificarea lucrurilor spune, evitând folosirea aceloraşi cuvinte. – Încheierea conversaţiei evitând ieşirea bruscă din conversaţiei („Trebuie să plec acum…”, „Mi-a făcut plăcere să vorbim!”, „La revedere, ne vedem mâine!”)
